Eugen a intrat în unitate pentru ultima dată. A fost cea mai scurtă tură din viața lui. A trecut cu privirea pe la fiecare coleg. „E al naibii de greu, copii! Nici nu știți cât doare!” 

Eugen a fost o viață întreagă pompier și a uitat numărul de misiuni la care a participat. Cu toate acestea, luni a fost cea mai grea zi pentru el. Pentru că a fost ultima.

Încă de dimineață a intrat în unitate cu zâmbetul pe buze. Era așteptat de toți colegii săi. Mulți se bucurau pentru el, alții, mai tineri regretau că nu au apucat să învețe mai mult.

Toți au roit în jurul lui, apoi a fost chemat pe platou pentru ultimul raport.

Emoție de final

A simțit imediat când i-a văzut pe toți aliniați că fericirea de dimineață se transformă în emoție. I-a privit pe toți în ochi rând pe rând. Erau colegii cu care salvase vieți și alături de care și-a petrecut cei mai mulți ani din propria sa existență.

Îi știa pe toți, nu erau doar colegi, ci și prieteni dragi. După ce i-au dat onorul, comandantul s-a apropiat de el pentru ultimele cuvinte.

„- Nene, îți mulțumim pentru tot și îți ordonăm să fii sănătos! Simbolic, îți oferim o pălărie și un baston. Avem onoarea să te salutăm!”.

Eugen s-a îndreptat spre poarta de ieșire. Emoțiile l-au copleșit total. S-a întors către colegi, salutându-i cu pălăria pe cap. În ochi îi apăruseră lacrimile.

„- E greu, e al naibii de greu, copii! Nici nu știți cât doare! Să nu mă uitați, că aici, cu voi, a fost viața mea!”, au fost ultimele cuvinte adresate foștilor colegi.

Povestea lui Eugen a fost dezvăluită pe pagina de Facebook a Ministerului Afacerilor Interne.