Murim câte puțin – noi, și omorâm câte puțin – un semen, de fiecare dată când închidem ochii la mica neglijență și umila amânare. Aia de te întâmpină la poarta instituției și apoi domnește pe la orice ghișeu și tot culoarul, ca prafu cu care ne-am obișnuit să fie peste tot. Nu-l mai vedem, nu-l mai simțim, dar vine o zi când te trezești că s-a strâns prea mult și te sufocă…
Până la marile probleme sistemice, să nu le trecem cu vederea pe cele mici, pentru care am putea face ceva, mai mult decât un like și un share pe social-media.
Povestea Andradei, de fapt, realitatea bolii și luptei ei prin spitalele din România, ne-o spune mama ei, girată de Magda Vasiliu într-o postare pre Facebook.
"Andrada a fost maltratata la Spitalul Universitar din Bucuresti, timp de un an… Nu am primit un gram de chimioterapie… Pana si sange am cumparat… La Constanta s a donat pentru Andrada, 900 de persoane.. N au fost in stare sa dea un fax ca sa trimita sangele… Sotul meu a platit salvarea sa aduca sangele la Bucuresti… Ne spuneau ca daca o urcam in avion face atac cerebral, comotie.. Spuneau ca noi, parintii, o omoram. Andrada a plecat cu 4 bacterii in Italia… Avea hemoglobina 4, era in aplazie severa, totala, era toata vanata… Intr-un final au gasit o punga, dar nu era iradiata.. Mi au dat punga si mi au spus sa merg la institut, in dr Felix sa iradieze sangele, da' repede, ca inchide! Am iesit si am batut cu pumnii in geamul unui taximetrist, sa ma duca repede, ca altfel copilul meu moare… Acolo, la institut erau 2 doamne si un domn, care ma asteptau cu tigarile in gura, extraordinar de plictisiti… Cand am ajuns, Andrada avea buzele si unghiile negre, nu vinete! Cand ii luau maduva plecam cu seringa plina de maduva impachetata cu leucoplast, sa nu curga…alergam intre doua statii, de la Universitar la alt institut! Totul era contracost..!"