Două nedumeriri despre lumea românească de azi. Andrei Pleșu: Plagiatul a devenit o „stafie“ care bântuie mediul politic, iar sportivii spun că nu au luat medalii la Rio pentru că nu au condiții, de parcă Nadia ar fi beneficiat de o suprafinanțare

Două subiecte au făcut vâlvă luna trecută în România: plagiatele politicienilor și rezultatele dezastruoase ale sportivilor români la Jocurile Olimpice de la Rio.

Politicienii, apărați de colegii lor de la diverse comisii, încearcă să facă uitate paginile copiate cuvânt cu cuvânt din lucrările altora.

“În capul meu, a înfiinţa comisii de „experţi“ care să „analizeze“ în ce măsură „Cobori în jos luceafăr blînd…“ e un vers aparţinînd lui Gigi sau lui Eminescu e o gugumănie”, susține scriitorul Andrei Pleșu.

Victor Ponta, Gabriel Oprea și fostul ministru al Internelor Petre Tobă sunt doar trei exemple de politicieni plagiatori care insistă cu încăpățânare să se disculpe.

“Sincer vorbind, cineva care crede că „Apud“ e prenumele unor autori citaţi, ca atare, într-o bibliografie (că, să zicem, numele lui Titu Maiorescu se pune la litera A, căci îl cheamă, nu-i aşa, Apud Titu Maiorescu), e încă departe de o calificare doctorală”, afirmă Pleșu într-un articol pentru Adevărul.

Toate exemplele de mai sus “dovedesc, cu asupra de măsură, că, dintr-o infracţiune oarecum banală, uşor decelabilă, amendată încă de pe băncile liceului ca înşelătorie prin „copiere“, plagiatul a devenit o taină, un indescifrabil machiaverlîc politic, o „stafie“ care bîntuie România pe multiple paliere. Trebuie scris un tratat sibilinic despre plagiat. Care, evident, să fie plagiat ulterior de oricine vrea să ajungă în posturi de încredere…”, mai spune Pleșu.

Celălalt subiect, rezultatele obținute de sportivii români la Rio, este, după părerea lui Pleșu, asemănător politicii. Sportivii spun că lipsa medaliilor la JO vine din lipsa condițiilor în care se antrenează și a lipsei finanțării sportului în general.

Această explicație poate fi desființată destul de repede, consideră Pleșu: “Nu mă dau competent în materie, dar mărturisesc că nu prea înţeleg tipul acesta de explicaţii. Eu, din marginea mea, aveam impresia că sportul înseamnă, esenţialmente, două lucruri: aptitudine fizică (şi psihică) + efort intens şi disciplinat. Talentul fără pregătire asiduă nu ajunge, dar nici sîrguinţa pregătirii fără înzestrare specială”

Adică “dacă mănîncă bătaie un boxer autohton e de vină Cioloş! Şi dacă Patzaichin a fost un mare sportiv, meritul e al lui Ilie Verdeţ şi al lui Nicolae Ceauşescu. Da, nu stăm prea bine financiar şi economic!. Avem „subfinanţări” în sănătate, în educaţie, în transporturi. Avem şi în sport. Dar nu suprafinanţarea a fost atu-ul Nadiei Comăneci. Ci geniul ei înnăscut, tenacitatea ei exemplară, steaua ei bună… ”.

“După capul meu, ca să ai o excelentă condiţie fizică, să te antrenezi stăruitor şi să învingi în luptă, nu îţi trebuie o susţinere financiară de nivelul unui spital, al unei şcoli, sau al unei autostrăzi. Cînd Steaua a pierdut meciul cu Manchester City, nu finanţarea a fost problema, ci prestaţia jenantă a echipei noastre. Asta e!”, conchide Andrei Pleșu.