Dosarul „Fraudă la referendum”: Circa 40 de martori susțin că nu au votat, deși semnăturile lor sunt pe listele electorale

Circa 40 de persoane, martori în dosarul „Fraudă la referendum”, au afirmat, vineri, la instanța supremă, că deși sunt semnăturile lor pe listele electorale, nu au votat.

Persoanele citate s-au prezentat şi au arătat, pe rând, în faţa judecătorilor că deşi semnăturile lor se regăsesc pe listele de votare, ei nu au fost prezenţi la referendumul din 29 iulie 2012.

Unul dintre martori a spus că nici el și nici soția sa sau fiica lui nu au fost prezenți la vot, însă, în dreputl numelor lor sunt semnături.

Acesta a spus că semnăturile nu pot fi ale lor, pentru că nu s-au prezentat la vot, soţia şi fiica lui fiind chiar plecate în Anglia, scrie Mediafax.

Un alt martor a arătat că şi semnătura sa se regăseşte pe lista de votare verificată de procurorii anticorupţie, dar el nu a votat, fiind plecat atunci în Italia.

Alţi martori au spus că au votat la referendumul din 2012, dar nu la secţiile de votare la care sunt arondaţi, ci în localităţile în care se aflau în acea zi, astfel că semnăturile lor nu trebuiau să se găsească pe listele de votare din judeţul Teleorman.

Instanţa îi audiază şi pe soţii Marius şi Simona Preduţ, primii condamnaţi în acest dosar, după ce şi-au recunoscut faptele. Aceștia au fost condamnaţi, în 27 ianuarie, la câte un an şi patru luni de închisoare cu suspendare.

Instanţa supremă a înregistrat în 7 octombrie 2013 dosarul „Fraudă la referendum”, în care au fost trimişi în judecată Liviu Dragnea şi alte 74 de persoane, şi a stabilit primul termen în 18 februarie 2014.

Ulterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis o cerere a DNA şi a preschimbat primul termen în dosarul „Fradă la referendum”, stabilind ca judecarea în această cauză să înceapă cu trei luni mai devreme, respectiv în 15 noiembrie.

Liviu Dragnea, secretar general al PSD la data faptelor, în prezent deputat şi vicepremier, a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.