Soţii Victoria şi Eugen Groza din Mediaş, judeţul Sibiu, au adoptat în urmă cu 14 ani doi fraţi abandonaţi, potrivit adevarul.ro.
Una dintre fiicele biologice ale celor doi soți lucra la orfelinatul din oraș. Micuții abandonați au fost adoptați când cei doi soți și-au vizitat fiica la locul de muncă.
Mama celor doi fraţi a murit electrocutată când băiatul avea 1 an, iar sora lui 4. După aceea, tatăl lor i-a lăsat în orfelinat.
„Când am ajuns acolo la orfelinat, Sebi era cu doi prieteni, stăteau jos şi se jucau. Se uita la mine cu ochii lui albaştri şi a întins mâinile să-l iau în braţe, nu mergea în picioare. Atunci s-a creat o legătură care nu s-a desfăcut nici în momentul de faţă. Ne-au cucerit. Un fior a trecut prin noi. L-am luat în braţe, m-am jucat cu el şi au rămas ai noştri“, îşi aminteşte bunicul Eugen.
„Cei de la orfelinat au hotărât să-i dea în plasament unei familii. Când am auzit, am spus: «Să nu-i daţi la nimeni, că îi luăm noi», povesteşte bunica Victoria.
Copiii se află la soţii Groza din anul 2002, în plasament familial.
Alexandra urmează în prezent cursurile unei şcoli postliceale de asistente de farmacie, unde se află în anul II.
„Au crescut foarte bine, i-am iubit de la început şi până în ziua de astăzi şi nu s-a schimbat nimic. Noi nu i-am considerat străini, au făcut parte din familia noastră. N-au fost copii în plasament, au fost copiii noştri, tot ce am avut mai bun în casă a fost al lor. Noi nu i-am luat pentru câştig, i-am luat fiindcă i-am iubit. Sunt copiii noştri“, explică Victoria Groza.
„Eu nici nu pot să-mi imaginez altă viaţă, am fost aici de mici, nici nu-mi aduc aminte cum era altfel. Asta e familia noastră şi atât. Nu e ca şi cum aş fi fost din altă familie şi aş fi venit aici. Aici m-am născut, aici am crescut, aici am învăţat tot, toată educaţia am primit-o aici. Nici nu puteam să avem altă familie mai minunată“, spune Alexandra, iar Sebi completează, simplu: „Aici e acasă“.
„Nu a fost uşor, dar, fiindcă noi i-am iubit, nu ni s-a părut nimic greu. Am fost alături de ei cu tot ce am putut, am vrut să se simtă bine. Ei sunt cuminţi şi ne ascultă, se sfătuiesc cu noi, nu ne fac probleme. I-am luat pentru că i-am iubit şi i-am iubit tot mai mult până în ziua de astăzi“, încheie, emoţionat, Eugen Groza.