Doi cercetători arată dimensiunea dezastrului: în 37 din cele 42 de județe, populația vârstnică este mai numeroasă decât cea tânără

Cei doi cercetători au calculat „Dinamica indicelui de îmbătrânire demografică”(câți bătrâni peste 65 de ani avem la 100 de tineri sub 14 ani) în intervalul 1992-2022. Cercetătorii își prezintă public concluziile într-un articol în Libertatea.

Încă din 2017, aproape 20% dintre concetățenii noștri cu vârste între 20 și 64 de ani locuiau în altă țară din Uniunea Europeană

La nivel național, valoarea indicelui de îmbătrânire demografică era în anul 1992 de 47,7, ajungând în anul 2007 să fie de 93,4, iar în prezent, de 120. Situația este dramatică.

Cine sunt cei doi autori ai cercetării: George Secăreanu – asistent universitatar la Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole, Universitatea „Ovidius” din Constanța și cercetător la Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate asupra Dinamicii Teritoriale (Universitatea din București).

Eveniment - 25 oct, 14:32

INS anunță dezastrul: În România se accentuează fenomenul de îmbătrânire demografică

Aurelian Giugăl – lector universitar doctor în cadrul Departamentului de Antropologie culturală şi comunicare la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București. Are doctorat în Științe Politice, Master în Politică Europeană și Românească și licență în Geografie.

S-a scris mult despre depopularea României, despre faptul că românii părăsesc țara ca și cum aceasta ar fi cuprinsă de război.

Spre exemplu, în 2017, aproape 20% dintre concetățenii noștri cu vârste între 20 și 64 de ani locuiau în altă țară din Uniunea Europeană, românii fiind considerați cei mai mobili europeni.

Rată de îmbătrânire de peste 100 în 14 județe din România

Din cele 42 de județe, 14 județe au o valoare a indicelui de îmbătrânire demografică de peste 100, adică sunt mai mulți bătrâni decât tineri.

Totodată, se observă faptul că 12 dintre aceste județe le regăsim în vechea regiune a Țării Românești. Teleormanul își păstrează și de această dată valoarea cea mai mare din șirul de date (147,5), în timp ce județul Bistrița-Năsăud înregistrează valoarea cea mai mică (69,1).

Atât regiunea Moldovei, cât și cea a Dobrogei prezintă valori pozitive la nivelul tuturor județelor, în timp ce în zona Ardealului domină același model, cu excepția județelor Cluj și Arad.

După cum se poate observa, în categoria județelor ce au valori mari ale indicatorului de îmbătrânire demografică sunt prezente atât județe dezvoltate din punct de vedere economic, cât și județe agrare.

Deci, motivele par a fi mult mai complexe. Îmbătrânirea populației ține de fenomene precum cel al migrației la nivelul județelor subdezvoltate, în timp ce județele dezvoltate se confruntă cu anumite curente de gândire precum cel al optimului demografic (realizarea eficienței muncii) și microeconomiei familiare („…decizia de a te căsători și de a avea copii în societate este rezultatul unei analize de tip cost-avantaje…”).

Chiar dacă nu am păstrat aceleași clase în analiza studiilor, dacă aruncăm o privire asupra dinamicii valorilor între 1992 și 2007, observăm că cele mai mari creșteri ale indicatorului de îmbătrânire demografică le identificăm în județele: Constanța (168,9%), Brașov (151,5%), Municipiul București (141%), Brăila (132,5%) și Galați (127,6%).

La polul opus, județele ce au avut o creștere mai mică a indicatorului de îmbătrânire demografică sunt: Arad (50,1%), Giurgiu (55,4%), Sălaj (61,8%), Bihor (64,6%) și Mehedinți (66,6%).

Dacă în 1992 nu aveam niciun județ a cărui valoare să fie peste 100, astăzi, la 30 de ani de atunci, se disting doar cinci județe cu valori sub 100, respectiv Ilfov (74,5), Iași (80,7), Suceava (84,2), Vaslui (89,1) și Bistrița-Năsăud (95,7).

Valorile sunt explicate prin poziția periurbană pe care județul Ilfov o are față de Capitală (și avantajele aferente), în timp ce o parte din județele din zona Moldovei au prezentat o tendință a curentului populaționist.

Acesta a fost dezvoltat de către Jacques Bodin, care afirmă faptul că „nu există bogăție mai mare decât oamenii”, totodată acest curent are legătură cu comportamentul unor instituții religioase, neoprotestante, atât de prezente în zona județului Suceava (singurul județ în care votul la referendumul pentru familia tradițională a depășit pragul de 30%).

Cele mai mari valori ale ratei de îmbătrânire sunt în Teleorman, Vâlcea, Brăila, Caraș-Severin și Olt

Pe de altă parte, cele mai mari valori le întâlnim în județele: Teleorman (188), Vâlcea (184,5), Brăila (165,9), Caraș-Severin (161,5) și Olt (156). Nu putem să nu observăm că problemele s-au acutizat, iar ecartul dintre județe s-a mărit.

Dacă în 2007, diferența dintre cea mai mare valoare și cea mai mică valoare era de 78,3, în 2022, aceasta a ajuns la 113,5. Totuși, pentru prima dată, un județ înregistrează o scădere față de analiza precedentă.

Astfel, la nivelul județului Ilfov avem o scădere cu 31,8% a ponderii indicatorului de îmbătrânire demografică. În rest avem de-a face cu creșteri ale indicatorului, acesta oscilând între 4,5% în județul Giurgiu, urmat de Municipiul București cu 11%, Cluj 12,1% și Suceava 14,4%.

În timp ce, în antiteză, avem județele Vâlcea cu 77,6%, Caraș-Severin cu 64%, Gorj cu 62,3%, Hunedoara cu 60,5% și Tulcea cu 60%.

România arată ca un lanț trofic în care oamenii migrează

Așadar, problema indicelui de îmbătrânire demografică surprinde într-o manieră succintă tranziția demografică a județelor din România. Acești ani au culminat cu perioade extrem de importante pentru societatea locală.

Se poate afirma că valorile din anul 2007, dar mai ales cele din 2022 nu seamănă deloc cu tabloul din 1992.

Motivele țin de modul în care statul a știut, sau mai degrabă nu a știut, să gestioneze politici de creștere a natalității, dar mai ales de planificare a investițiilor, astfel încât să ofere locuri de muncă și acces la inovații pe toată suprafața țării.

România anului 2022 seamănă mai degrabă cu un lanț trofic în care locuitorii satelor aleg să emigreze către orașele mici, cei din orașele mici către cele mijlocii sau reședință de județ, iar orașele mari către polii regionali, cum e cazul orașelor București, Iași, Constanța, Cluj-Napoca, Timișoara sau Craiova.

Evident că migrația poate să aibă loc de la sat către polii regionali sau, în cele mai multe cazuri, către vestul Europei. La nivel național, valoarea indicelui de îmbătrânire demografică era în anul 1992 de 47,7, ajungându-se în anul 2007 să fie de 93,4, iar în prezent la 120.

Această dinamică ar trebui să atragă atenția instituțiilor specifice astfel încât să întreprindă acțiuni concrete. Populațiile tinere vor deveni active și vor trebui să susțină, prin sistemul public de pensii, cohortele de populație din deceniile precedente.

Probabil că una din cele mai mari probleme societale din viitorul apropiat va fi presiunea pusă pe sistemul public de pensii. Adăugând și migrația, una aflată încă la cote mari, nevoia de forță de muncă via imigranți, ajungem la concluzia că variabila demografie este una ce va influența radical politicile publice din România perioadei următoare.