EXCLUSIV // Directorul Muzeului Antipa, despre cedarea terenului: Ar bloca extinderea și ar condamna la înghesuială noua instituție / Cum arată acum suprafața disputată (FOTO, VIDEO)

EXCLUSIV // O eventuală cedare unei părți de teren din parcul Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa, pentru construcția unui Muzeu al Holocaustului ar bloca posibilitatea de extindere a Muzelui Antipa și ar condamna, din start, la ”stagnare” instituția nou construită, susține dr. Luis Ovidiu Popa, director al Muzeului Antipa, într-un interviu pentru B1.ro.

Suprafața în cauză este una de 5.300 de metri pătrați, un teren care, în prezent, este folosit pentru activități educaționale, de studiu în spiritul conștientizării importanței conservării biodiversității, a explicat Luis Ovidiu Popa.

Disputa asupra acestui teren a început în urmă cu câteva săptămâni, atunci când Muzeul Antipa a primit, din partea Ministerului Culturii, solicitarea de a răspunde unei adrese venite dinspre Secretariatul General al Guvernului, privind cedarea terenului din parcul instituției în vederea realizării unei alte construcții. Propunerea ca Muzeul Holocaustului să fie construit în curtea Muzeului Antipa a fost făcută de Institulul ”Elie Wiesel”, al cărui director a precizat recent că reprezentanții Ministerului Culturii au transmis că pe suprafața respectivă nu există un proiect imediat de dezvoltare muzeală sau instituțională. Pe de altă parte, directorul Muzeului Antipa vorbește despere nevoia de extindere a spațiului destinat colecțiilor instituției pe care o conduce, extindere care este cuprinsă chiar în planul de management pentru anul 2019.

Foto: google.ro/maps // Terenul disputat

Luis Ovidiu Popa a mai subliniatcă în acest caz ”nu e vorba de o cedare a cuiva, este vorba despre alegerea soluției celei mai bune”, însă soluția despre care se vorbește în acest moment nu este cea optimă, din punctul său de vedere.

Iată, mai jos, interviul integral, acordat de Luis Ovidiu Popa pentru B1.ro.

B1.ro: Când ați aflat de intenția Guvernului. A existat vreo informație înainte, fie și la nivel de zvon?

Luis Ovidiu Popa: Nu, cel puțin la noi nu a ajuns informația aceasta. A fost o situație pe care nu ne-am putut-o explica, prin care ni s-a solicitat la ANCPI să demarăm o procedură de dezmembrare a imobilului, dar fără să ni se dea explicații. Apoi, la aproximativ o săptămână, am primit, în mod oficial, de la Ministerul Culturii solicitarea unui punct de vedere privind o solicitare care ajunsese pe traseul Institutul ”Elie Wiesel” – Secretariatul General al Guvernului – Ministerul Culturii și apoi la noi privind această dezmembrare a imobilului Muzeului Antipa pentru construirea pe suprafața care ar fi urmat să plece de la Muzeu a Muzeului Istoriei Evreilor și Holocaustului din România.

Directorul Muzeului Antipa, despre cedarea unei părți de teren pentru Muzeul Holocaustului

B1.ro: Propunerea ca Muzeul Holocaustului să fie construit în curtea Muzeului Antipa a fost făcută de Institulul ”Elie Wiesel”, după cum a susținut Alexandru Florian, directorul instituței. Tot el a precizat că s-a orientat căre acel teren pentru că reprezentanțiiMinisterului Culturii au spus că pe suprafața respectivă nu există un proiect imediat de dezvoltare muzeală sau instituțională. De ce credeți că Ministerul a dat acest răspuns în condițiile în care Muzeul Antipa are nevoie de suplimentarea depozitelor iar în acest sens este prevăzută extinderea printr-o construcție subterană, tocmai pentru a se păstra intact spațiul verde?

Luis Ovidiu Popa: Nu mă aștept ca Guvernul să cunoască situația particulară a fiecărei instituții publice din țara aceasta. În momentul de față, în contractul de management pe care îl am începând cu anul 2017, este prevăzută o extindere a Muzeului Antipa printr-o construcție în subteran, pe modelul altor muzee de istorie naturală din lume, cel de la Paris, Viena, Budapesta. Istoric vorbind, au existat nenumărate tentative de extindere a Muzeului, în diferite stadii, de la memorii către Minister, începând chiar cu Antipa, și apoi în diferite momente de timp această temă s-a reluat. În 1998 a existat chiar o Hotărâre de Guvern pentru începerea lucrărilor de extindere. Deci această idee a extinderii Muzeului Antipa nu este una nouă, este o idee care se vehiculează de peste 100 de ani. În 2019, în acest contract de management este prevăzută tocmai realizarea unui studiu privind posibilitățile tehnice de realizare a acestei extinderi. Proiectul de management are prevăzute activități pentru fiecare an și prima activitate privind această problemă este prevăzută tocmai pentru anul 2019.

B1.ro: Cum folosiți acest teren, în prezent? Cum îl valorificați?

Luis Ovidiu Popa: În acest moment, terenul este folosit pentru activitatea de educație. El este, în primul rând, un spațiu verde urban și aceasta este o temă de mare actualitate, atât în ceea ce privește aspectele de urbanism, cât și în ceea ce privește aspectele științifice de ecologie. Se vorbește foarte mult despre importanța spațiilor verzi urbane pentru comunitățile citadine. Aceste spații verzi urbane sunt de mai multe feluri. Poate că la prima vedere poate părea că înseamnă doar parcuri cu alei și băncuțe, dar nu înseamnă doar asta. Există o plajă largă de spații verzi urbane, de la cele foarte amenajate, până la spații aproape sălbatice, așa cum este curtea noastră și fiecare are funcții diferite. Dintr-un punct de vedere, ele asigură filtrare pentru zgomot, praf, noxe, asigură oxigen, reaglează temperatura zonei. Din alte puncte de vedere, parcurile sunt locuri de agrement, de socializare, foarte importante pentru comunitate. Zonele acestea, mult mai apropiate de starea lor naturală, deci sălbatică, sunt zone în care biodiversitatea este foarte mare pentru că în celelalte spații biodiversitatea este redusă la minimum, sunt spații în care se practică educația în spiritul naturii, în spirit ecologic. Astăzi, una dintre cele mai mari probleme ale omenirii, acceptată pe plan global și asumată și de România este criza biodiversității. Se spune că suntem în așa-numită a cincea criză a biodiversității, a cincea extincție globală, dispar specii și studiile științifice arată că ele dispar datorită activităților umane. Atunci problema conservării biodiversității este extrem de importantă. Pe de o parte, un astfel de spațiu verde oferă, el însuși, o biodoversitate mai mare decât a oricărui tip de spațiu verde urban, pe de altă parte, și cel mai important, este că oferă un teren de studiu, de educație în spiritul conștientizării problemei pe care o avem legată de biodiversitate și al educării oamenilor să facă ceva în sensul ăsta. Ăsta este modul în care este folosit, prin activitățile pe care noi le derulăm, generic le numim ateliere, însă ele acoperă o plajă destul de largă de activități. Ăsta este modul în care, constant, terenul acesta este folosit în momentul de față.

Foto: B1.ro / Terenul este folosit pentru activități educaționale, de studiu în spiritul conștientizării importanței conservării biodiversității

B1.ro: Cum ar avea de suferit, concret, Muzeul dacă această suprafață de teren ar fi cedată?

Luis Ovidiu Popa: Dintre toți actorii care au vorbit despre acest subiect în ultima vreme, unul singur este un specialist din muzeu, și anume eu, ca director al Muzeului Antipa. Așa că în această calitate trebuie să vă spun că muzeele, ca instituții, au un ciclu normal de viață. Ele își îndeplinesc menirea, indiferent care este aceea, că este muzeu de artă, de istorie, de istorie a Holocaustului, de istorie naturală, își îndeplinesc aceste scopuri prin următoarea activitate: acumulează colecții de obiecte care sunt încărcate de semnificații pentru comunitate. Aceste semnificații sunt constant reinterpretate și transmise publicului în forme din ce în ce mai diverse, tocmai pentru a-și îndeplini acea menire de transmițător de valori culturale. Făcând acest lucru, muzeele acumulează colecții, ceea ce face ca în ciclul normal de viață al oricărui muzeusă fie nevoie ca el să fie extins la un moment dat. Toate muzeele din lume au trecut printr-un astfel de proces, toate muzeele din România trec printr-un astfel de proces. Muzeul Țăranului a fost extins față de clădirea inițială, Muzeul Satului a fost extins, Muzeul de Istorie a fost extins. V-am spus că Muzeul Antipa a încercat de peste 100 de ani să se extindă și nu a reușit încă însă amplasarea a încă unui muzeu în spațiul acesta ar face două lucruri greșite din start, din punct de vedere muzeologic. Ar bloca posibilitatea de extindere a unui muzeu care funcționează deja și funcționează bine, și anume Muzeul de Istorie Naturală ”Grigore Antipa”, pentru că este unul dintre muzeele importante ale acestei țări, din multe puncte de vedere. Al doilea lucru la fel de important, ar bloca din start posibilitatea de extindere a muzeului nou înființat. Acel muzeu ar fi condamnat să rămână la starea în care a fost înființat. Muzeul evreilor de la Berlin este unul dintre cele mai vizitate muzee din Germania. El a fost înființat în 2001 și până în 2012, deci în doar 11 ani, a avut încă două extinderi de clădire, pentru că ăsta este sensul de existență al acestor instituții muzeale, să crească. Să crească pentru că ele acumulează colecții și aceste colecții trebuie păstrate undeva, trebuie să fie expuse, trebuie să poată fi studiate undeva.

În spațiul public, am văzut unele opinii că s-ar putea crea aceste spații pentru păstrarea colecțiilor, pentru studiul lor, undeva la mare distanță de sediul central al muzeului. Aceasta este o idee, aș spune eu, neinspirată, pentru că relația între cercetători, între staff-ul muzeului și colecție este una extrem de strânsă. Nu se poate pune problema să se întâmple așa ceva decât în cazul în care, nu doar colecțiile ar fi duse acolo, ci s-ar construi, s-ar întemeia o nouă ramură a muzeului, cu staff, cu cercetare, cu public. Dar aici vorbim deja despre pierderea muzeului acestuia așa cum îl cunoaștem și întemeierea lui în altă parte, iar lucrul acesta, după părerea mea, în momentul de față este prematur, pentru că Muzeul Antipa are unde să existe,aceste spații rămânând în acest loc istoric.

Acest loc este unul foarte important, încărcat de semnificații pentru București și pentru țară, pentru că este cel mai vechi imobil, împreună cu curtea, din zona Pieței Victoriei. Este singurul care dăinuiește din acea perioadă de început de secol al XX-lea. Este primul muzeu înființat de statul român. Mai există muzee întemeiate în acea perioadă, unele poate un pic mai devreme, dar au fost înființate de entități private, fie societăți, cum este Societatea Medicilor și Naturaliștilor, la Iași, fie de persoane private, așa cum a fost baronul Brukenthal, la Sibiu. Dar într-un stat român, care urma să devină apoi parte din România acesta este primul muzeu pe care statul român a considerat că trebuie să-l întemeieze pentru a susține cultura națională. Astăzi, în Constituția României se vorbește despre acest lucru – statul român susține cultura națională. Acest lucru a început în România cu muzeul ăsta. La un an după Regulamentul organic, statul român a înființat ”Muzeul de Istorie Naturală și Antichități”, din care o parte reprezintă Muzeul Antipa de astăzi. Deci vorbim despre o semnificație culturală, istorică senzațională pentru noi. După părerea mea, în momentul în care conștientizăm acest lucru, pentru că sunt de acord că poate nu toată lumea trebuie să cunoască aceste lucruri, dar în momentul în care le aflăm mi se pare că este imposibil să nu ne spunem că trebuie să facem lucrul acesta să dăinuiască și să se dezvolte.

Foto: B1.ro

În momentul în care a fost înființat, Regele Carol I vorbea despre un muzeu demn de Capitala țării. În 1908, muzeul a fost deschis în acest loc. A fost prima clădire din România constuită ca muzeu. Multe alte muzee funcționează în clădiri care, inițial, au avut altă destinație, dar acesta a fost construit de statul român, care a considerat că merită să construiacă o clădire special pentru muzeu.

S-a întâmplat acest lucru în 1908, într-un moment de schimbare de idei despre ce înseamnă muzeu. Până atunci muzeu însemna un spațiu pentru public, în primul rând, ceea ce înseamnă spații spectaculoase, atractive. Din acel moment, de la începutul secolului al XX-lea, oamenii au început să conștientizeze că muzeul înseamnă mult mai mult decât atât, înseamnă, în primul rând, colecțiile din spate. Și asta nu pentru că ar avea valoare economică, deși au și asta, ci pentru că sunt încărcate de semnificații. Fiecare obiect de acolo are o simbolistică și reinterpretarea constantă a acelor obiecte, practic, este dovada a ce însemnăm noi din punct de vedere cultural, a ce înseamnă specia aceasta, omul, pe planetă. Deci, la începutul secolului al XX-lea, cei care lucrau în domeniul muzeal au început să conștientizeze importanța colecțiilor și muzeele au început să fie construite cu spații pentru păstrarea colecțiilor, pentru studiul colecțiilor, deci laboratoare, ceea ce clădirea acesta nu a avut. A fost prima construită ca muzeu în România, a fost inovatoare din multe puncte de vedere, prima clădire la care s-a folosit betonul armat, dar acest lucru nu l-a avut. Nu a avut niciodată spații construite de la început pentru a păstra colecțiile, pentru a le conserva, pentru a le studia. Tot ceea ce există în acest moment în muzeu cu această destinație, inițial au fost spații pentru altceva, spații pe care noi le-am adaptat, de-a lungul timpului, ca să putem să ne îndeplinim menirea. Avem două milioane de piese. Între muzee, muzeele de istorie naturală generează colecții foarte mari, dintr-un motiv simplu: ele își generează colecțiile, în bună măsură, prin activitatea propriilor angajați. La un muzeu de artă, de exemplu, angajații nu sunt cei care pictează tablourile, în timp ce la un muzeu de istorie naturală, cei care lucrează în muzeul sunt cei care generează colecțiile prin activitatea lor de cercetare și asta face ca aceste colecții să fie foarte mari.

În momentul de față, fizic, Muzeul Antipa nu mai poate să crească, el poate doar să conserve și să studieze ceea ce are, dar este păcat pentru că menirea unui muzeu este să genereze constant colecții. (…) Este cu adevărat imperios să dezvoltăm această clădire. Ăsta este motivul pentru care în actualul contract de management este prevăzut acest plan. Eu am toată încrederea că odată ce aceste informații sunt aduse la cunoștința întregului publicul, de la publicul obișnuit, până la oamenii importanți care conduc această țară, va fi înțeles de ce este nevoie ca muzeul acesta să se extindă și de ce este nevoie ca un muzeu nou constituit, cel al Holocaustului, care este indubitabil că trebuie făcut, trebuie să fie făcut, la rândul lui, în așa fel încât să se poată dezvolta. Nu cred că își dorește nimeni să construiască un muzeu pe care să-l condamne de la început la înghesuială, la stagnare. Nu ăsta este modul constructiv de a face ceva.

Ăsta este punctul meu de vedere de specialist de muzeu. Toate muzeele din lume sunt făcute cu această idee în cap. Dacă avem posibilitatea, și avem această posibilitate acum, să construim un muzeu de la zero, în secolul în care ne aflăm putem să facem acest lucru în modul cel mai profesionist și mai înțelept cu putință. (…) Plasat între aceste muzee, este limpede că nu se pune problema dezvoltării sale ulterioare.

Imagini în exclusivitate cu terenul care ar putea fi cedat pentru construirea Muzeului Holocaustului

B1.ro:Directorul Institulului ”Elie Wiesel” a susținut că a ales terenul a fost ales, printre altele, pornind de la ideea că în zonă sunt deja trei muzee și dacă s-ar mai adăuga unul zona s-ar întregi, s-ar diversifica, s-ar face un mini cartier muzeal.

Luis Ovidiu Popa: Înțeleg acest punct de vedere, dar odată ce facem acest lucru, toate aceste muzee sunt condamnate la nedezvoltare. Este împotriva sensului de întemeiere a unui muzeu, împotriva sensului de existență a unui muzeu. Aici nu vorbim doar de un cartier al muzeelor, vorbim de o axă a muzeelor, începând de la Muzeul Satului, Kiseleff, Muzeul Țăranului, Muzeul Geologic, Muzeul Antipa, Muzeul Enescu, Muzeul de Istorie. Pe această axă a muzeelor, din ceea ce ni s-a spus, nu vreau să mă pronunț pentru că nu sunt specialist în urbanism, există spații potrivite care să valorifice această axă a muzeelor. După părerea mea, nu trebuie să rămânem ancorați în ideea aceasta că dacă avem trei muzee și putem să-l mai punem și pe al patrulea, pentru că va fi bine pentru toate patru, este poate un pic contraintuitiv. Dar dacă ne gândim pe-ndelete, o să vedem că pentru dezvoltarea tuturor aceste muzee, este bine să le gândim de la început astfel încât să existe spațiul fizic pentru dezvoltare. Nu se poate altfel.

Este important pentru mine să pot explica acest lucru publicului, că trebuie să conștientizăm importanța acestor colecții și faptul că trebuie să gândim instituția muzeală astfel încât să poată să permită creșterea ei ulterioară.

Foto: B1.ro / Terenul disputat se află în spatele gardului verde dintre Muzeul Antipa și Muzeul Țăranului Român

B1.ro: Ați fost contactat de vreun oficial de la declanșarea scandalului? Cineva din Guvern, din Ministerul Culturii?

Luis Ovidiu Popa: Am discutat adesea cu ministrul Culturii și eu, personal, nu pot să vorbesc de scandal. Treaba a fost în felul următor: Ministerul Culturii ne-a solicitat un punct de vedere, în mod foarte nepărtinitor, cu privire la această problemă. Noi am explicat, am discutat cu ministrul Culturii, personal, și am găsit înțelegere la domnia sa. De altfel, aparițiile sale, după părearea mea, arată că există această înțelegere, după cum există dorința legitimă să se construiască acest muzeul au holocaustului. De aici, probabil că apare un pic de tensiune, din impresia că cele două chestiuni, și anume dezvoltarea Muzeului Antipa și întemeierea și dezvoltarea Muzeului Holocaustului ar fi cumva antagonistice, ceea ce este fals. Se poate găsi o soluție pentru o dezvoltare cu adevărat spectaculoasă și frumoasă a noului muzeu care se dorește a fi construit. Din această perspectivă, mie mi se pare că poziția Ministerului Culturii este una constructivă, că încearcă să explice tuturor comunităților implicare care este semnificația acestei situații. Sper, în continuare ca și ceilalți factori implicați (…) să înțeleagă aceste probleme. Evident că Ministerul Culturii le înțelege mai ușor pentru că se ocupă cu acest lucru, este ministerul acre ne păstorește și e normal să înțeleagă mai ușor aceste lucruri decât poate Guvernul României care poate nu are competențe directe în zona aceasta decât prin Ministerul Culturii. Am toată încrederea că explicațiile care se dau vor fi suficiente ca toată lumea să înțeleagă. Nu e vorba de o cedare a cuiva, este vorba despre alegerea soluției celei mai bune. Soluția cea mai bună, în orice caz, nu este asta, din motive strict profesioniste.

B1.ro: Există vreo cale legală prin care s-ar putea împiedica cedarea acestui teren?

Luis Ovidiu Popa: Pe cale legală, probabil că există o variantă. La urma urmei, terenul acesta este proprietatea statului român, prin intermediul, în momentul de față, al Ministerului Culturii, administrator fiind Muzeul Antipa. Terenul acesta a fost, în 1904, prin hotărârea Consiliului de miniștri de atunci, trasferat de la Ministerul Domeniilor Publice la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice pentru înființarea și construirea Muzeului de Istorie Naturală. Asta a fost destinația pentru care el al fost transferat. De 15 ani, muzeul este în subordinea Ministerului Culturii, însă până atunci nu a fost așa. În majoritatea perioadei sale de extistență, Muzeul Antipa a fost mai degrabă în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, prin natura activității sale, suntem un muzeu de știință. Indiferent pe unde s-a plimbat Muzeul Antipa, s-a preumblat cu acest teren care a fost dintru-nceput alocat pentru construirea sa și pentru dezvoltarea sa ulterioară. Primul demers pentru extinderea muzeului a fost solicitat de Grigore Antipa în 1911, în condițiile în care muzeul a fost deschis publicului în 1908.

B1.ro: Ca administrator, Muzeul Antipa nu ar trebui să aibă prioritate cu privire la terenul respectiv?

Luis Ovidiu Popa: Cred că avem prioritate. De asta, la urma urmei, ni s-a solicitat un punct de vedere. Îmi place sp cred că explicațiile noastre sunt suficient de clare. Există un punct de vedere al comunității academice, al comunității civile, care are competențe în zona aceasta de cercetare. Am văzut recent punctul de vedere al Academiei Române, vorbim aici de cele mai luminate minți ale acestei țări, care încearcă să convingă pe toată lumea de ce este nevoie să dezvoltăm Muzeul Antipa, de ce este nevoie să construim un nou muzeu, cel al Holocaustului într-un alt fel și nu acesta, într-un fel mai bun decât acesta. Mă aștept să fie însușite aceste explicații, să fie înțelese la un moment dat și situația aceasta să reprezinte o oportunitate. Până acum, despre extinderea muzeului am vorbit în cadrul restrâns al Ministerului Culturii. Planul acesta face parte din proiectul meu de management, deci, evident, că el a trecut printr-o evaluare, printr-o comisie, a fost asumat de către Minister, prin ministrul Culturii de la acea vreme, deci este cunoscut în comunitatea profesională. Dar acum, iată, avem posibilitatea să vorbim despre acest lucru către public, avem posibilitatea să explicăm publicului de ce este important acest lucru. Personal, sper că lucrul acesta se înțelege acum.

Foto: B1.ro / Dr. Luis Ovidiu Popa, director al Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa

B1.ro: Ne puteţi da nişte cifre despre muzeu? Câţi bani aduce la buget, câţi vizitatori aveţi anual? Ce investiţii au fost făcute în modernizare în ultimii ani?

Luis Ovidiu Popa: În 2008, muzeul a fost închsi, după 100 de ani de la deschiderea inițială și a fost refăcut complet timp de trei ani. Aceea a fost o investiție majoră care a presupus refacerea muzeului. Forma în care este astăzi este una nouă și este una extrem de apreciată de către public. Anul trecut am avut peste 300.000 de vizitatori. Este o cifră importantă. Asta ne permite ca tot ce înseamnă activitatea curentă a muzeului, expoziții, activități să fie suportat din veniturile proprii, datorită publicului care ne trece pragul. Acest lucru este important din punct de vedere administrativ, dar mai important este rolul nostru educațional. Avem, probabil, cel mai important punct de educație non-formală din România. O parte din aceste activități se desfășoară în curte, așa cum este ea acum. Lucrul acesta e de o importanță covârșitoare. Vorbim despre educație, despre generația următoare. Muzeele din lume, cu câteva excepții, sunt finanțate parțial de statele respective, pentru că, în toată lumea, statul susține cultura. (…) Dacă există o instituție, cum este a noastră, care poate se susțină din activitatea de bază, de muzeu, este ca un exemplu care trebuie încurajat, în niciun caz descurajat.

Veniturile aduse de noi la buget înseamnă tocmai lucrul acesta, faptul că statul nu cheltuiește cu activitatea noastră pentru că generăm noi singuri bani ca să derulăm acea activitate. Sunt mai multe forme în care se poate vorbi despre venituri aduse la buget.

B1.ro:Se vorbește tot mai mult în ultima vreme despre subfinanțarea instituțiilor de cultură. Cum este afectat Muzeul Antipa de această situație?

Luis Ovidiu Popa: Nu este afectat tocmai pentru că activitatea noastră este susținută în totalitate, practic. Problemele care au apărut, și care sunt reale, în sistemul de cultură nu ne afectează în mod particular. Atunci când vorbim despre investiții, atunci când vom vorbi despre edificarea unei construcții noi, atunci va fi nevoie de aportul statului, dar este normal să fie așa, pentru că, la urma urmei, muzeele sunt statul român, sunt o parte a statului român, sunt un instrument prin care statul român promovează cultura în țara aceasta și nu doar în țara aceasta pentru că sunt din ce în ce mai mulți turiști. Există o strategie culturală a Bucureștiului prin care numărul acesta crește. Se diseminează cultura națională în afara granițelor țării acesteia, chiar dacă o face din interior, deci este normal să fie susținută de către stat.