Un alt diplomat american trimite o scrisoare critică privind DNA: „Acesta nu este genul de justiție pe care România ar trebui să o sprijine”

După scandalul iscat ca urmare a scrisorii deschide semnate de Rudolph Giuliani în care se aduce critici puternice privind excesele DNA şi existenţa protocoalelor secrete, un alt fost diplomat redactează o scrisoare critică privind starea justiţiei din România.

Kiki Skagen Munshi, care a lucrat în Serviciul de Externe al Statelor Unite timp de 22 de ani, a trimis pentru Q Magazine o scrisoare în care acuză chiar DNA că a devenit un motor al corupţiei şi susţine că de multe ori procesele anticorupţie sunt de fapt simulacre doar un simulacru.

Kiki Skagen Munshi a lucrat în anii ’80, cât şi la începutul anilor 2000, în cadrul ambasadei americane de la Bucureşti. A condus Biblioteca Americană din 1983 până în 1987 și a fost Consul cu Afaceri Publice al Americii la București din 2000 până în 2002, când s-a retras din Serviciul Extern al SUA.

Redăm mai jos integral scrisoarea trimisă de diplomatul american:

ACEASTA NU ESTE JUSTIȚIA PE CARE AR TREBUI SĂ O SPRIJINE ROMÂNIA

„Vă scriu în sprijinul poziției domnului Louis Freeh și domnului Rudy Giuliani în ceea ce privește Direcția Națională Anticorupție (DNA). Am examinat activitatea sa de mai mulți ani și sunt de acord cu ei că structura instituției a condus la abuzuri.

Șeful DNA-ului, actualmente, raportează Președintelui României, care este un funcționar ales cu – în mod firesc – un interes pentru a-și păstra poziția și a fi reales. Un procent ridicat de persoane din România au fost implicate în corupție de un fel sau altul. Pentru oamenii obișnuiți, este totuși aproape imposibil, după cum știți, să trăiți fără o așa numită corupție mică; probabil 70-80% dintre politicienii și birocrații de nivel înalt au „practici corupte”, așa cum sunt definite în prezent, în funcție de pozițiile lor în trecut.

Având în vedere acest fapt, nu se pune întrebarea dacă funcționarii corupți sunt urmăriți penal, ci care sunt aleși pentru a fi urmăriți penal pentru corupție.

De la președinția lui Traian Băsescu răspunsul este în mod ciudat clar: dușmanii politici și cei care ar putea reprezenta o amenințare politică sau economică de un fel la Președinte și la partidul său.Adică DNA-ul în sine a devenit un motor al corupției și de aceea este importantă o mișcare de plasare a acestuia într-o poziție ceva mai protejată.

Dați-mi voie să merg mai departe! DNA-ul nu a fost folosit doar pentru a susține puterea politică a președintelui României actual în ultimii ani, ci funcționează în afara normelor procedurilor judiciare.

Cu un an și câteva luni în urmă am intervievat atât avocații, cît și oficiali judecătorești despre procesele a trei persoane pe care le cunosc în închisoare pentru „corupție” și mi s-a spus că în toate cele trei cazuri „procesele” erau ele însele corupte și că acest fapt ar putea fi dovedit într-o instanță judecătorească neutră.

După ce am studiat mai bine de un an, știam deja multe din ceea ce mi-au spus avocații: că inculpaților nu li s-a permis să vorbească în apărarea lor, să aducă martori sau să prezinte dovezi în favoarea lor. Toți trei se află în prezent în închisori sau au executat sentințe pentru infracțiuni, care , în Occident, nu ar fi ajuns într-o sală de judecată, cu atât mai puțin ar fi fost condamnate.

Acesta nu este genul de justiție pe care România ar trebui să o sprijine.

Este adevărat că, pe hârtie, România face toate lucrurile potrivite pentru a pune capăt corupției, dar, după cum știm cu toții, corupția nu a fost eradicată. Ceea ce s-a întâmplat a fost că DNA-ul s-a transformat într-o putere din umbră, fiind capabilă să inducă frica chiar și în rândul cetățenilor care respectă legea, pentru că, odată ce un caz este deschis, nu este deloc sigur că se va face dreptate.

Reformarea DNA-ului ar trebui să reprezinte o prioritate pentru guvernul dvs., dacă este vorba despre lupta împotriva corupției.

Mutarea DNA-ului dintr-o arenă pur politică într-una în care ar exista cel puțin o șansă rezonabilă de supraveghere imparțială ar trebui să fie primul pas în acest efort. Sper ca administrația dvs. ar putea susține acest fapt.

Există organizații și persoane care vă pot ajuta în acest efort; Aș fi bucuros să vă pun la curent cu unele dintre ele dacă doriți.

Aș dori să adaug că nu sunt legată de ele și că nu aș beneficia de niciun avantaj personale.

Deci, de ce mă deranjez? Pentru că am cunoscut România bine când eram Director al Bibliotecii Americane în anii 1980 și am avut grijă de țara dumneavoastră. De asemenea, îmi pasă de justiție și doresc să o văd.

Sper să o faceți și dvs.

Cu sinceritate,

Kiki Skagen Mushi”