Familia lui Becali a fost afectată de persecuțiile comuniste, aceștia fiind deportați pe motive de simpatizare cu Mișcarea Legionară. Gigi Becali s-a născut în regim de detenție la Zagna.
Dezvăluirile au fost făcute de fostul său consilier Dan Pavel.
“Gigi îmi recunoscuse la începutul colaborării noastre că se trage dintr-o familie de legionari, dar i-am spus să termine cu chestiile astea că mă retrag”, a declarat acesta, scrie Adevărul.
De asemenea, profesorul Ion Coja, cunoscut militant politic ultranaţionalist, a făcut câteva dezvăluiri inedite despre patronul Stelei.
“În vara lui 2004, l-am căutat pe Gigi Becali, cu care nu mă cunoşteam de fel, pentru o discuţie cu subiect politic. Până atunci ne mai văzusem o singură dată, atunci când editorul publicaţiei «Justiţiarul» m-a rugat să-l însoţesc, la întâlnirea sa cu Gigi Becali, ca să dau mai multă greutate cererii sale de sponsorizare. Atunci mi-a povestit Gigi Becali că mă ascultase vorbind la Sala Dalles, la centenarul Căpitanului, şi că-i plăcuse mult acea adunare, din septembrie 1999, o întrunire într-adevăr deosebită, care umpluse sala cum n-a mai fost ea niciodată de plină. Probabil că şi asta a contat, căci i-a dat pe loc solicitantului mai mult decât spera acesta: 5.000 de euro…Nu pot spune exact cât timp a mai trecut până când l-am sunat şi i-am solicitat şi eu o întâlnire, pe temă politică. Deşi era o zi de duminică, n-a amânat pentru una din zilele următoare, ci mi-a trimis imediat maşina cu care am ajuns la Pipera. Părea nerăbdător să mă audă ce propunere îi voi face. Propunerea mea a fost următoarea: la alegerile din toamna acelui an 2004, partidul său, Noua Generaţie, să prezinte două liste de candidaţi: la Cameră să depună o listă cu membri ai PNG, pe care partidul îi consideră că sunt cei mai reprezentativi şi mai merituoşi, iar pentru Senat să mă lase pe mine să fac o listă de personalităţi cunoscute ca naţionalişti adevăraţi. Ideea era că adeziunile pe care le va atrage această listă vor aduce voturi în plus şi pentru Camera Deputaţilor. Pe această listă, dacă doreşte, urma să candideze şi Becali însuşi! Băiat isteţ, machedonţul s-a prins imediat că este o stratagemă bună, cu şanse mari de a avea priză la electoratul naţionalist. M-a întrebat pe cine am în vedere pentru această listă. I-am răspuns cam aşa: naţionalişti sunt prin mai toate direcţiile politice posibile. Nimeni, niciun partid, nicio ideologie nu are monopolul patriotismului sau al naţionalismului, drept care pe lista la care mă gândesc încap persoane felurite ca orientare politică, dar care s-au ilustrat prin aceeaşi virtute: au făcut numai bine pentru ţară, pentru neam. S-a bucurat când i-am spus că în fruntea listei l-aş pune de doctorul Şerban Milcoveanu. Mai apoi Marcel Petrişor şi încă vreo doi-trei foşti deţinuţi politici – mă gândeam la Mircea Nicolau, la Nicolae Roşca, Gheorghe Jijie, Raoul Volcinschi…Oricare dintre ei, am zis, dacă va intra în Senat, prin vârsta sa va fi desemnat, pentru prima săptămână de activitate, preşedinte al Senatului, adică al doilea om din stat: un legionar! Îţi dai seama cum ar veni să ţină Şerban Milcoveanu un discurs în Senat pe ce temă va dori?! Va fi istorie curată! Becali şi-a dat seama, ţinea la Şerban Milcoveanu, şi ideea l-a încântat! I-am spus că vor fi şi câţiva academicieni, că PNG va fi singurul partid care va propune academicieni pentru Parlamentul României. Mi-a spus că l-ar vrea pe Nicolae Manolescu să figureze pe lista noastră. Am fost de acord că-i o propunere foarte bună!…Nu mai ţin minte care dintre noi a rostit şi numele lui Valentin Ceauşescu, nume acceptat de celălalt. Eu am plusat şi am spus că sunt coleg cu o nepoată de-a lui Nicolae Ceauşescu, care avusese câteva prezenţe la TV extrem de bine primite de opinia publică, o doamnă cuceritoare prin inteligenţă şi francheţe! M-am lăudat că aş putea încerca să-l aduc pe listă şi pe Ştefan Andrei. Acord total. Ne-am despărţit după ce am bătut palma: În câteva zile eu urma să vin cu lista completă. A fost pentru mine un exerciţiu extrem de plăcut să întocmesc lista de candidaţi naţionalişti. Aveam de unde alege. Am făcut o listă de vreo 8o de persoane, ştiind bine că unii vor refuza, dar principalul lucru, adică primul pas, era să obţin acordul partidului, al domnului preşedinte George Becali…Abia apoi urma să avansez propunerea, mai ales că pe listă se aflau şi persoane cu care nu mă ştiam personal! Aşa că după câteva zile mi-am dat întâlnire cu jupânul Gigi, să-şi cunoască noii posibili colegi: în fruntea lor, Mircea Druc şi Alexandru Şoltoianu, din partea Basarabiei. Cred că era pe listă şi Constantin Dobre, liderul grevei de la Lupeni, căruia îi cerusem să se mai gândescă la vreo două propuneri din Valea Jiului, nu neapărat mineri. Îl trecusem pe listă şi pe Constantin Cojocaru, al cărui potenţial de a stârni interesul electoratului îl sesizasem de mai mult timp. N-am ajuns să puricăm lista, nume cu nume, multe fiind nume total necunoscute pentru «domnul preşedinte», că acesta mi-a şi adus la cunoştinţă, din start, că „s-a mai gândit” la înţelegerea noastră şi că va trebui s-o schimbăm, pe ici-colo, în punctele esenţiale: îmi pune la dispoziţie locul I pe listă numai în 20 de judeţe, deoarece colegii săi de partid s-au cam supărat că «Becali i-a dat lui Coja» toate locurile din Senat, iar el, Gigi Becali, nu poate să nu ţină seama de colegii săi de partid, ce opinii au!…La următoarea discuţie aceste locuri au mai intrat o dată la apă, apa Sâmbetei, şi s-au făcut numai 10, apoi, în zilele când s-au depus candidaturile, numai 5, iar la urmă de tot numai eu am rămas pe primul loc, la Constanţa….Pe domnul Şoltoianu apucasem să-l anunţ că va candida pe locul 1 la Suceava. A venit bietul om de la Moscova, pregătit de luptă, ca să afle că locul său a fost dat unui fost miliţian, patron al unei reţele de schimb valutar după 1990. Adică după ce-i fugărise pe bişniţari până în 1990, acum le luase locul… A fost preferat lui Alexandru Şoltoianu…”, a povestit Coja, scrie sursa citată.