Despăgubirile pe care trebuie să le primească părinții unui copil care a murit în urma unei operații de polipi
Părinții unui copil care a murit în urma unei operații de polipi s-au judecat timp de 11 ani cu Spitalul Clinic Județean Sibiu unde a avut loc intervenția chirurgicală și cu cadrele medicale care au asistat la operație.
Caz cutremurător în Sibiu
La 11 ani de la această tragedie, Tribunalul Sibiu dă o sentință care demontează în parte o decizie a Judecătoriei Sibiu. Părinții primesc daune de 160 de mii de lei din partea spitalului, însă sunt obligați la plata cheltuielilor de judecată ale instituției și personalului, în sumă totală de 40.300 de lei. Inițial, părinții copilului mort în spital au cerut daune morale de 2,03 milioane de euro, potrivit Turnul Sfatului.
Conform motivării, intervenția chirurgicală nu a durat mai mult de 2 minute, aceasta s-a făcut sub anestezie locală, iar copilul a fost permanent agitat și a plâns.
”Pacientul a fost învelit cu un cearșaf, pentru a-i imobiliza brațele, după care martora s-a așezat pe scaunul ORL, având copilul în brațe, iar medicul i-a ținut capul pentru a nu-l mișca în timpul procedurii chirurgicale. Cele două martore au indicat că minorul a continuat să fie agitat și să plângă, medicul precizând că preanestezia administrată nu părea să-și fi făcut efectul, deoarece pacientul trebuia să fie moleșit.
În continuare, medicul a efectuat o anestezie locală prin pulverizarea cu un spray lidocaină 20% în gâtul și nasul minorului. Procedura efectivă de îndepărtare a vegetațiilor adenoide a durat 1-2 minute, fiind efectuată de medic cu chiureta Beckman. Și pe parcursul operației minorul a fost agitat și necooperant.
După încheierea intervenției, martora a încercat să îl convingă pe minor să își sufle nasul, fără a reuși datorită lipsei acestuia de comunicare, astfel că asistenta șefa l-a şters pe copil de sângele prezent la nas și gură, specific unei astfel de intervenție, după care, la solicitarea medicului, a plecat cu minorul pentru a-l duce mamei sale la salonul aflat la parter”, se precizează în document.
Asistenta a dus copilul în salonul în care era mama lui și i-a spus să îl țină culcat pe burtă, cu capul într-o parte, iar apoi a plecat la o altă intervenție chirurgicală.
Mama a spus în fața instanței că minorul avea sânge la gură, față și pe pijamale, fiind agitat și plângând. A rămas singură cu copilul, iar acesta a adormit ulterior în poziția cerută de asistentă.
”A precizat că fiul ei avea o respirație grea, însă nu s-a îngrijorat, fiind obișnuită cu această respirație din cauza polipilor, precum și faptul că fiul ei continua să sângereze pe guriță și nas, dar nu și-a făcut griji nici din această cauză, deoarece asistenta i-ar fi spus că sângerările erau normale”, scrie în document.
Asistenta a susținut că ”nu s-a dispus niciun plan cu privire la îngrijirea pacientului și nu i s-au dat indicații în acest sens de către medicul curant sau asistenta șefă”.
Cum s-au desfășurat faptele
După ce minorul a adormit, mama a ieșit în fața salonului și s-a întâlnit pe hol cu doctorul care, între timp, terminase și cea de-a doua intervenție chirurgicală și coborâse la parter unde a mai consultat doi pacienți.
Medicul i-a spus femeii că operația decursese normal, iar aceasta i-a comunicat medicului că minorul se liniștise și adormise.
S-a întors în salon, iar după aproximativ 10 minute, ”a realizat că fiul ei s-a liniștit prea dintr-o dată, astfel că a încercat să îi ia pulsul la mâna, fără a-l simți și i-a ascultat respirația cu urechea la gura copilului, fără a auzi ceva. Atunci a încercat să-l trezească pe minor, scuturându-l, dar acesta nu a reacționat, fapt pentru care a ieșit pe hol pentru a alerta cadrele medicale”.
Pe hol, reclamanta s-a întâlnit cu o asistentă, iar aceasta a chemat două colege și le-a comunicat că minorul nu respiră. Asistentele au anunțat serviciul UPU, condiții în care, în circa 5-10 minute, în secția ORL s-a prezentat un echipaj de resuscitare. Până la venirea echipajului UPU, cadrele medicale de pe Secția ORL au continuat să efectueze manevre de resuscitare ale minorului.
La circa 10 – 20 de minute de la începerea manevrelor de către cadrele de la UPU, activitatea cardiacă a minorului a reînceput, însă a rămas în stare comatoasă.
Ulterior, în cursul zilei de 05.06.2013, minorul a fost transferat la Secția ATI, unde a rămas internat în comă, în stare generală gravă, fără a-și mai reveni în ciuda tratamentelor aplicate, iar, la data de 14.06.2013, a survenit un stop cardio-respirator resuscitat fără succes, astfel că, la ora 7.10, s-a declarat decesul minorului.
Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală rezultă că manevrele de resuscitare aplicate după constatarea stopului cardio-respirator au fost corect realizate şi adecvate, însă ajutorul a venit prea târziu.
”Monitorizarea postoperatorie atentă, într-un salon de specialitate ATI dotat corespunzător, ar fi oferit şanse de supravieţuire minorului”, se precizează în motivare.