Montarea tablierului metalic de la Pasajul Doamna Ghica a început în luna septembrie și are termen de finalizare abia în luna martie, adică peste 6 luni de la demararea lucrărilor.
Tablierul este adus pe bucăți și sudat pe șantier, fapt care cauzează blocarea traficului.
Din cauza restricțiilor de trafic, începând cu 11 noiembrie tramvaiul 21 a fost scos de pe Colentina, iar în zonă este haos, pe sensul de mers spre Obor, circulația fiind blocată total până pe 10 ianuarie 2023.
Întrebarea care apare este de ce durează atât de mult montarea tablierului, așa că reprezentanții HotNews au luat legătura cu constructorul, cu oficialii din primărie și unul dintre cei mai cunoscuți specialiști pe poduri metalice pentru a găsi explicații.
Traficul este blocat pentru o perioadă atât de lungă, întrucât tablierul a venit pe bucăți mici și va fi sudat direct pe șantier. Dacă s-ar fi adus bucăți mari timpul ar fi putut fi redus chiar și la jumătate.
Primarul Sectorului 2, Radu Mihaiu, susține că proiectul a fost făcut de administrația Firea, lucrările începând în 2018, iar în 2020 picioarele podului erau făcute, iar schimbarea proiectului ar fi durat foarte mult, fiind nevoie de expertiză și o nouă autorizație de construire.
„Durata de montare a tablierului depinde foarte mult de soluția de proiectare. Vă reamintesc că soluția de proiectare a fost servită, am preluat soluția de proiectare de la fosta administrație, și în această soluție de proiectare s-a prevăzut ca acest pod să nu aibă picioare în mijlocul intersecției, asta înseamnă că este o deschidere foarte mare între picioarele podului. Pentru această deschidere este nevoie de o soluție constructivă complexă care nu a putut fi modificată, fiindcă asta ar fi amânat foarte-foarte mult șantierul care fusese deja deschis și atunci am mers pe soluția de proiectare inițială”, a declarat Radu Mihaiu, primarul Sectorului 2, pentru HotNews.ro.
„Tablierul a venit pe bucăți, este corect, și există bucăți de tablier care trebuie sprijinite, există o bucată de tablier care are forma unui T. Acest T, în momentul în care se așază pe poziție, pe piciorul pasajului, trebuie sprijinit, pentru că altfel ar putea în urma unui vânt mai puternic sau un mic seism să se răstoarne, deci trebuie sprijinit înainte de finalizarea sudurii pe întreg pasajul. Este un tablier extraordinar de greu, are aproape 1.000 de tone și soluția constructivă este una complexă. Nu ne-am fi dorit să existe aceste devieri de trafic, dar din păcate soluția de proiectare ne-a împins spre această variantă”, a adăugat edilul sectorului 2.
„Este foarte greu să facem comparații între pasaje. Pasajul de la Metalurgiei are o lungime total diferită. Soluția constructivă la tablierul metalic de la Doamna Ghica este o soluție constructivă diferită, făcută pe bază de țevi rotunde și grinzi. În plus de asta, deschiderea acestui pod este mult mai mare.
Avem o deschidere de 216m. Soluția asta a fost aleasă de Primărie când s-a început podul și este imposibil să o schimbăm azi. Atunci când s-a făcut proiectarea putea fi aleasă o altă soluție care să dureze mai puțin, poate mai scumpă, ca montajul tablierului să se facă într-un timp mai scurt. Nu știu de ce a fost aleasă această soluție la vremea respectivă.
Noi facem tot ce putem să montăm cât mai repede tablierul și să se ridice restricțiile de trafic. Suntem conștienți de deranj, mulțumim oamenilor pentru înțelegere, vom face tot posibilul să terminăm cât mai repede”, a declarat Cristian Hiver, directorul Trustului de Clădiri Metropolitane, compania Primăriei Capitalei.
„Unde lucrăm este o zonă extrem de condensată, nu avem spațiu de manevră. Să spunem că sudăm lângă și transportăm 20 de metri, elementele sudate au o greutate de 150-200 de tone. Când ești pe autostradă și ai spațiu de manevră mult mai mare, e altceva, aici nu avem loc”, a mai spus Hiver.
„În primul rând, din cauza dimensiunii și alegerii constructorului tablierului, care nu este din România, care a trebuit să realizeze subansamblele în altă parte și să le aducă, multe dintre elemente nu au putut fi sudate în uzină și necesită sudură în șantier. Iar pe șantier, pentru a respecta exigențele de calitate, este mai complicat de făcut decât în uzină și atunci timpul de montaj se mărește.
Dacă ar fi câștigat licitația un constructor din România, relativ aproape de București, atunci probabil că ar fi putut exista trasee pe care să aducă tronsoanele acestea la dimensiuni mai mari, doar să le ridice pe amplasament și să le așeze pe reazăme”, a explicat specialistul Conf. univ. dr. ing. Ionuț Răcănel, director al Departamentului de Rezistența Materialelor, Poduri și Tuneluri, Universitatea Tehnică de Construcții București, dar și consultant al Primăriei Capitalei.