Lucrările de amenajare a brațelor Dunării, făcute în Deltă de-a lungul timpului, au avut un efect devastator asupra peștilor, fapt demonstrat de un grup de cercetători de la institutul românesc GeoEcoMar, notează HotNews.
Conform datelor pe care pescarii le-au furnizat autorităților s-a înregistrat o scădere de patru ori a capturilor față de anii 70.
„Gândiți-vă la la canalele din Deltă ca la vasele de sânge din corp. În momentul în care sângele nu mai circulă, oxigenul nu mai este dus către organele vitale să facă oxigenarea. Acest fenomen se întâmplă și în Deltă: în momentul în care apa nu mai curge, devine stătătoare, iar bacteriile consumă oxigen și se ajunge la condiții de anoxie”, a explicat despre fenomen Cristian Teodoru, doctor biogeochimist la Institutul GeoEcoMar, mai scrie sursa citată.
„Suntem pe Gârla Împuțita, în inima Deltei, aproape de Sulina. Am făcut o măsurătoare de oxigen dizolvat în în apă și am găsit la suprafață o saturație aproape de concentrația atmosferică, de 98%; pe măsură ce senzorul s-a dus în adâncime, am ajuns la 32% oxigen dizolvat, care înseamnă foarte puțin pentru un sistem acvatic”, a fost concluzia cercetătorilor după o vizită pe câteva dint canalele dintre brațele Sulina și Sfântu Gheorghe.
După jumătate de veac, cantitatea de pește prinsă în Dunăre este de patru ori mai mică. Peștii sunt tot mai rari, iar acest lucru nu poate fi trecut cu vederea de localnici, pescari, turiști și autorități, care recunosc declinul.
Conform datelor oficiale ale Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, dacă în jurul anilor 70 se raportau anual în jur de 7500-8000 de tone de pește, 20 de ani mai târziu aceste cantități s-au redus până la 4500 de tone, pentru ca în zilele noastre să ajungă la doar 2500-3000 de tone.
Inclusiv numărul de pescari se află într-o scădere vizibilă. Primarul din Sfântu Gheorghe, Valeriu Sidorencu, spune că în urmă cu 20 de ani în comună erau aproximativ 120 de pescari, iar acum numărul acestora a ajuns la jumătate, „din care trei sferturi au și alte activități nu numai pescuit”
Din dorința de a nu avea o Deltă fără pești, deci fără viață, oamenii de știință vin cu propuneri salvatoare, care să readucă speranțele unui viitor nu atât de incert.
„Prima prioritate este decolmatarea canalelor, este refacerea circulației care să permită apei cu oxigen să circule astfel încât să poată fi refăcute condițiile care să permită viața peștilor și nu doar a peștilor în numeroase areale în care acum oxigenul este absolut deficitar. Asta pe de o parte.
Pe de altă parte, atâta timp cât foarte mulți pești au murit, alte organisme au murit, ar fi absolut necesare niște programe de repopulare”, a declarat Adrian Stănică, directorul GeoEcoMar, pentru HotNews.