Dan Tapalagă: În cele 100 de zile, Iohannis încă nu și-a intrat în rol și nu respiră autoritate. Cu Traian Băsescu, tot sistemul a știut a doua zi cine e stăpânul
Pe 31 martie, președintele Klaus Iohannis a împlinit 100 de zile de când a preluat atribuțiile celei mai înalte funcții în stat, motiv pentru care a postat, pe Facebook, un bilanț al activității sale în aceste zile. Jurnalistul Dan Tapalagă, într-un articol pe Hotnews, realizează un altfel de portret al președintelui în exercițiu și susține că Iohannis nu și-a intrat încă rol, nu respiră autoritate, iar acțiunile sale nu conferă anvergura funcției.
„În primele trei luni n-am reținut decât fuga de temele mari, autismul instituțional și mediocritatea echipei. Încă mai poate corecta această imagine. Nouă, cetățenilor, nu ne folosesc la mare lucru calmul, liniștea și zâmbetul unui președinte convins că țara se schimbă singură în bine sub vraja lui”, notează jurnalistul.
Printr-o comparație cu fostul președinte Traian Băsescu, jurnalistul reușește să evidențieze anumite lipsuri pe care președintele Iohannis încă le are, după cele 100 de zile de la preluarea mandatului.
“Să zicem că în ce privește prima problemă, adaptarea la noua funcție, beneficiază încă de perioada de grație. Nici Traian Băsescu n-a strălucit în primele șase luni. I-a trebuit ceva timp până a început să gesticuleze ca un adevarat șef de stat. Numai că Traian Băsescu era lider și comunicator înnăscut, calități pe care Klaus Iohannis nu le posedă. Cu Traian Băsescu, tot sistemul a știut a doua zi cine e stăpânul. Iohannis nu doar că evită să joace rolul de stăpân – să zicem de înțeles după atâția ani de isterie cu dictatori închipuiți – dar refuză să își exercite atribuțiile constituționale atunci când situația se impune. În plus, fuge constant de temele mari, le evită, nu angajează poziții. Iar teme grele – care țin de politica externă, CSAT sau politica internă – apar una după alta”, mai notează Tapalagă.
Jurnalistul mai scrie că ceea ce nu a reușit Iohannis în aceste 100 de zile petrecute la Cotroceni este ceea ce era mai important, adică să intre pe deplin în rolul de șef de stat.
“În schimb, vedem un Klaus Iohannis care adoră poza de președinte, îndrăgostit de imaginea șefului de stat plutind pe deasupra sistemului, dar neimplicat în mod activ în rezolvarea problemelor lui”, mai scrie Tapalagă.