Moartea lui Corneliu Vadim Tudor a luat prin surprindere pe toată lumea. Zeci de articole și de comentarii au apăraut la tv și în mediul online după decesul Tribunului. Părerile sunt împărțite. A avut zeci de procese cu persoane publice, a insultat și mai mulți oameni, fie ei politicieni sau afaceriști, unii îi poartă încă ranchiună, dar cei mai mulți transmit în aceste zile sincere condoleanțe familiei Vadim Tudor.
Jurnalistul Dan Andronic bifează trecerea în neființă a lui Vadim Tudor și amintește, într-un articol pentru EVZ, parcursul acestuia pe scena politicii românești.
“Revista “România Mare” a apărut în 1990, cu aprobarea expresă a primului ministru de atunci, Petre Roman, care alături de Ion Iliescu, președintele României, își dorea un organ de presă care să frece ridichea dușmanilor politici”, așa își incepe Andronic editorialul dedicat
Tribunului.
„În anii ’90, perioada manipulatorilor sub masca informării. Așa s-a născut ziaristul C.V. Tudor. Sub pulpana lui Eugen Barbu, cu aprobarea lui Petre Roman, ocrotit de Ion Iliescu”, noteză jurnalistul.
Astfel, o grămada de foști lucrători din Securitate au devenit sursele Tribunului.
“ La care se adăugau notele informative transmise direct sau prin intermediari de către Virgil Măgureanu, directorul SRI”, adaugă Andronic.
Ulterior, în 1991, Corneliu Vadim Tudor a și devenit om politic, înființând Partidul România Mare.
“Folosit până la epuizare de FDSN (PDSR), partidul și-a dat obștescul sfârșit la ultimele alegeri. În urmă cu 6 luni a încetat să mai apară și revista „România Mare”. Până atunci, însă, C.V. Tudor și lumea lui au reprezentat ceva! ”, afirmă redactorul-șef al EVZ.
PRM a făcut parte din guvernul Nicolae Văcăroiu (1992-1996). Vadim a candidat de cinci ori la președinția României, a fost parlamentar în mai multe rânduri, dar și europarlamentar. Apogeul l-a înregistrat în alegerile din 2000, când PRM a luat 20 la sută din voturi.
A primit Ordinul „Steaua României” de la Ion Iliescu, a încercat să i-o ia Traian Băsescu. N-a reușit, iar Tribunul va fi înmormântat, joi, la Cimitirul Ghencea Civil cu onoruri militare.
“Nu cred că societatea românească are motive să-l regrete ca om politic și ziarist, dar un „Dumnezeu să-l odihnească!”, așa cum se spune la orice trecere în neființă, merită. Nu mai poate fi judecat de noi, ci are de dat explicații în altă parte!”, conchide Andronic.