Dacă Iliescu a recunoscut un fapt care nu ajută la o imagine bună a țării, ar trebui să exprime și regrete: "Ca noi, ceilalți, să putem spune <<Iartă-l, Doamne, că nu știe ce a făcut!>>"

„De ce această recunoaștere tardivă a unui fapt despre care se vorbește de un deceniu” este întrebarea care stă la baza editorialului Evei Galamboș pentru Adevărul.

Jurnalista suține că poate fostul președinte „se gândește că acum, când au trecut anii, nu mai contează gestul care i-a favorizat pe americani, dar nici atunci și nici acum nu aruncă o lumină favorabilă asupra României”.

Pe de altă parte, de-a lungul anilor s-au făcut numeroase presiuni internaționale pentru a se afla adevărul despre închisorile CIA, dar România nu a cedat.
Galamboș analizează argumentele pe care România le-ar fi putut folosi pentru a accepta intrarea CIA în țară.

„A fost o favoare făcută SUA în condiţiile în care România se pregătea să intre în NATO. Adică, tradus, am folosit metoda balcanică a corupţiei. Să dăm ceva americanilor, poate vor fi mai drăguţi cu noi. Sunt ferm convinsă că aderarea noastră la NATO nu a depins de această „favoare”, alte criterii s-au cerut pentru calitatea de viitori membri, legate de democraţie, drepturile omului şi altele. Iar centrul secret de detenţie din România unde se pare că au fost torturaţi teroriştii nu prea corespunde cu ideea respectării drepturilor omului, care ar trebui aplicată tututor, din păcate până şi teroriştilor”, scrie jurnalista.

A doua problemă care reiese din paragraful anterior este de ordin moral.

„CIA şi alte organizaţii americane de informaţii argumentează că astfel de metode şi-ar fi dovedit eficacitatea şi că au fost evitate numeroase atentate şi salvate vieţi omeneşti.

Şi mai vreau să adaug un lucru extrem de grav. Este vorba de psihologia torţionarilor. Când acea persoană ştie că are aprobarea tacită (nu în scris bineînţeles) a superiorului că poate folosi şi metode mai „neortodoxe” numai să ajungă la un rezultat, i se trezesc toate instinctele primare care , din păcate, se află foarte aproape de suprafaţă, cu greu sunt ţinute în frâu de educaţie”, este de părere Galamboș.

Aceasta precizează că respectul față de viața unui om „trebuie să se implanteze profund în conștiința noastră. Şi dacă preşedintele Iliescu a recunoscut un fapt care în niciun caz nu ajută la o imagine bună a României, poate ar trebui să exprime şi nişte regrete. Ca noi, ceilalţi să putem spune: „Iartă-l Doamne că nu ştia ce a făcut!”.