Curaj și independență în beneficiul unei justiții care a arătat că funcționează: Dreptatea NU a fost de partea șefei ÎCCJ!

Simona Ionescu este de părere că verdictul în cazul dosarului „Șantaj la președinta Înaltei Curți” demonstrează că justiția funcționează, pentru că instanța supremă, Curtea de Apel București, nu s-a lăsat impresionată de calitatea părții vătămate.

Jurnalista consideră că, deși se face dreptate, oamenii aflați în astfel de situații rămân cu niște răni ce nu se vor vindeca niciodată și, tocmai de aceea, revolta societății este una legitimă în aceste cazuri. ”Se cere pedepsirea vinovaților: a procurorilor care au instrumentat dosarul de șantaj, a judecătorilor de drepturi și libertăți care au emis mandatele de arestare preventivă timp de 6 luni doar în baza unor suspiciuni rezonabile, a președintei ÎCCJ Livia Stanciu, cea care a declarat că i s-a cerut suma de 20.000 de euro”, a scris jurnalista pentru EVZ.

Jurnalista  susține că Livia Stanciu are dreptul de a declanșa o acțiune penală, dacă consideră că legea trebuie să o apere, deci, în acest caz, acuzațiile de abuz în funcție nu au niciun suport. Mai mult, cum nu există probe că ar fi intervenit în actul de justiție, se poate spune că a pierdut un proces ca orice alt român.

Eveniment - 13 nov, 18:37

Surse: Fiica lui Ioan Crișan și cei doi presupuși complici au fost arestați preventiv, în dosarul uciderii omului de afaceri din Arad. Din completul de la Înalta Curte a făcut parte și Lia Savonea

”Totuși, calitatea de înalt magistrat a părții vătămate stă la baza acestui caz controversat. Dacă nu e lipsă de profesionalism în lanțul de justiție (Parchet și instanțe), atunci e vorba doar de relația de subordonare și obediența unor magistrați într-o cauză care o privea pe președinta celui mai înalt complet de judecată din România. Așa îmi pot explica de ce judecătorii au prelungit mandatele de arestare preventivă ale Marianei Rarinca timp de șase luni, în ciuda unor evidențe, precum și decizia Tribunalului București de a o condamna cu suspendare la minimul de pedeapsă prevăzută pentru șantaj: 3 ani. Judecătorul de la prima instanță a apreciat că fapta există, dar a realizat, din actele depuse la dosar, că procurorii nu au probe-beton”, completează Simona Ionescu.

”Judecătorul de la TMB nu a luat în considerare suma de 20.000 de euro, invocată de procurorul DNA și de partea vatămată, fiindcă proba femeii acuzate era prea evidentă: „În aceste condiții, întrucât inculpata a urmărit recuperarea sumei de 2.000 de euro pretins datorată de partea vătămată, fapta inculpatei este șantaj, iar nu amenințare”. Condamnarea pentru șantaj – cu suspendare totuși! – venea să „scuze” lunile de arest preventiv ale femeii care încerca să-și recupereze niște bani”, a mai argumentat aceasta.

”Curaj și independență în beneficiul unei justiții care a arătat că funcționează, indiferent de rangul uneia dintre părți! Dreptatea NU a fost de partea șefei ÎCCJ! Iar acesta e un bun câștigat nu numai al amărâtei de femei care a îndurat șase luni de detenție și umilință ci și al societății, căci va continua să creadă că justiția e capabilă să scoată la iveală adevărul . Așadar, „fiat justitia, et pereat mundus” – să se facă justiție, de-ar fi să piară lumea – s-a petrecut. Urmează doar dreptate pentru supliciul femeii nevinovate!”, a mai susținut Simona Ionescu în finalul articolului.