Cum se tratează neuropatia diabetică? Remedii și tipuri de tratament

Pe fondul hiperglicemiei manifestate pe termen lung, implicit pe baza unui tratament aplicat în mod necorespunzător, se poate declanșa neuropatia diabetică. Afecțiunea este o complicație frecvent întâlnită în cazul diabetului zaharat de tip 1 sau 2. Terminaţiile nervoase de la nivelul membrelor inferioare, cât și din cadrul altor părți ale corpului, pot fi alterate în urma nivelului crescut de glucoză din sânge. În funcție de stadiul în care se află afecțiunea există numeroase simptome și urmări, de la durere şi amorţeală la nivelul picioarelor, până la problemele de tract urinar, probleme ale vaselor de sânge, tulburări digestive, infecţii severe sau, în ultimă fază, necesitatea amputării membrului afectat.

Tipuri de remedii și tratamente pentru neuropatia diabetică

Neuropatia diabetică nu poate fi vindecată, dar există numeroase modalități de tratament, pentru ameliorarea simptomelor și complicațiilor. Primul pas, indiferent de tipul neuropatiei diabetice, este aducerea nivelului de glucoză din sânge în limitele normale pentru a preveni deteriorarea perpetuă a nervilor. Astfel, pacientul trebuie să respecte programele de monitorizare a glicemiei, activitatea fizică, alimentația și medicația la orele indicate.

Inițial, toate manifestările bolii se pot agrava atunci când nivelul glicemiei este adus în parametrii optimi, însă, cu timpul, menținerea nivelului de glucoză din sânge își face efectul. Conform American Diabetes Association, în cazul pacienţilor diabetici valorile normale ale glicemiei se încadrează astfel:

⦁ Între 80 şi 130 mg/dL (înainte de mese);
⦁ Sub 180 mg/dL la (două ore după mese);
⦁ Între 100 şi 140 mg/dL pentru persoanele de peste 60 de ani şi pentru cele care prezintă alte afecţiuni (boli de inimă, de plămâni sau de rinichi).

Neuropatia diabetica se tratează cu medicamente si nu cu suplimente alimentare. Medicația recomandata de către medic este administrată în vederea optimizării metabolismului glicemic si a diminuării simptomelor bolii, având totodată capacitatea de a preveni deteriorarea nervilor. Medicația care are efect asupra metabolismului glicemic este pe baza de benfotiamina și/sau acid alfa lipoic, doua substante din gama biofactorilor, care au ambele efect asupra cauzei bolii, adica asupra metabolismului glicemic. De obicei, medicamentele oferite se administrează pe cale orală si tratamentul este cronic pentru ca diabetul este o boala cronica.

In cazul prezentei durerii, se poate recomanda tot de către medic, medicamente anticonvulsivantele, medicamentele opioide și antidepresivele triciclice (chiar dacă pacientul nu suferă de depresie). Acestea se vor folosi numai pe perioade scurte.

Tratamentele care se aplică pe piele sunt crema pe bază de capsaicină sau uree, spray-urile cu lidocaină. Metodele care implică acupunctura sau fizioterapia, terapia magnetică cu laser sau cu lumină, respectiv stimularea electrică a nervului sunt tratamente alternative și pot contribui numai la ameliorarea afecțiunii.

Rolul alimentației în tratamentul neuropatiei diabetice

Nutriția reprezintă unul dintre factorii principali în menținerea unui nivel al glucozei în parametri normali. Astfel, pacientul reușește să reducă declanșarea celor mai frecvente complicații asociate diabetului, precum neuropatia diabetică. Dacă nivelul de glucoză se află în parametrii normali prin ținerea sub control a alimentației, atunci schema de tratament medicamentos va avea șanse mai mari de reușită.

Alături de activitatea fizică și acțiunile de screening periodice, dieta trebuie să fie variată și echilibrată din punct de vedere caloric. În funcție de variabile precum specificitatea afecțiunii, înălțimea, sexul, greutatea actuală, vârsta, se calculează aportul nutrițional zilnic și se realizează un plan alimentar. În general, se recomandă consumul de carbohidrați moderat, grăsimile reduse și naturale (nesaturate), omega 3, omega 6, evitarea grăsimilor trans, proteine în cantități mari, toate fiind obținute din legume, produse leguminoase, fructe, cereale integrale, pește și nuci. Este indicat ca pacienții să mănânce la intervale regulate și să consume porții moderate, cu aceeași consistență de fiecare dată.

Neuropatie diabetică și Testul Michigan

Cum știu că sufăr de neuropatie diabetică? Pot depista această complicație acasă? Răspunsul este DA.

Testul Michigan este o modalitate de analiză folosită la scară largă având ca obiectiv principal depistarea, respectiv evaluarea stadiului neuropatiei diabetice. Testul se poate realiza pe două paliere de diagnosticare separate, unul fiind realizat de către medicul specialist (diabetolog, neurolog, medic de familie) la cabinet, iar altul online, chiar de către pacientul cu diabet, în confortul propriei locuințe (o formă de autodiagnosticare).

In cadrul testului realizat in cabinet, picioarele trebuie sa fie examinate clinic, fără șosete, fără pantofi sau alte obiecte ce pot să intervină în acuratețea analizei, iar orice tulburare sau neregulă identificată în timpul consultației este notată sub formă de puncte. Totalul punctelor va concluziona dacă pacientul suferă sau nu de această neuropatie diabetica. Se va ține seama de funcțiilor nervilor implicați în timpul analizei. Astfel, se ia în calcul planul funcțiilor autonome (inconștiente), motorii (mișcări voluntare sau involuntare) și senzitive (senzații).

Autodiagnosticarea prin testul Michigan se realizează cu ajutorul unui set de 15 întrebări simple. Întrebările au fost concepute de către specialiști pentru a depista precoce simptomele neuropatiei diabetice și ale piciorului diabetic. Răspunsurile oferite de către pacient trebuie să fie total sincere pentru ca testarea să aibă o eficiență crescută, iar variantele pe care le are la dispoziție sunt „DA” și „NU”. Testul durează maxim 5 minute, iar pacientul trebuie să se gândească la semnele si simptomele avute în ultimele 2-3 luni.

Testul oferă pacientului certitudine, fiind o metodă rapidă și eficientă de diagnosticare, ce poate fi realizată periodic și fără stres. Aceasta poate determina atât prezența bolii, cât și gravitatea ei. In urma testării se pot regla aporturile nutriționale, activitatea fizică, medicația, astfel încât pacientul să își mențină calitatea vieții.