Cum se sărbătorește Crăciunul în lume: Iată ce tradiții și obiceiuri inedite au unele țări

Sărbătoarea Nașterii Domnului și Moș Crăciun sunt interpretate în moduri foarte diferite pe glob, fiecare țară având propriul specific, existând și unele tradiții și obiceiuri ce pot părea foarte neobișnuite pentru noi românii.

Astfel, de la saci cu surprize ascunși în zăpadă,  la mături ascunse sau păpuși Matrioska, obiceiurile popoarelor diferă foarte mult, iar faimosul Moș Crăciun are denumiri din cele mai diferite.

În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de ”Bouche de Noel”, în Anglia, ”Yule log”. În fiecare din cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos.

Externe - 18 nov, 08:43

Finlanda găzduiește primul exercițiu de artilerie în cadrul NATO. Exercițiul se desfășoară în mai multe țări, inclusiv România

Finlandezii îl au pe ”Joulupukki”, care ar veni din ținutul ”Korvatunturi”, tărâm care are forma unei urechi despre care se spune că ar fi urechea cu care Moșul ascultă ăa afle dacă copiii sunt cuminți.

”Christklots”, în Germania, reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului.

În multe biserici din Italia sunt expuse iesle cu pruncul Iisus și magi de mărime naturală. Un punct de atracție îl constituie Irozii – un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un moș cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, și o paiață cu clopoței la picioare, care poartă un băț năzdrăvan – în amintirea saltimbancilor chemați cu prilejul unor astfel de manifestări.

Tot în Italia, există obiceiul ca, înainte de Moș Crăciun, să vină Baba Cloanța (Befana), călare pe mătura ei, care verifică atentă cine a fost cuminte și cine nu. Ea este foarte bună cu copiii, se strecoară pe hornuri și lasă cadourile langă bradul împodobit, scrie opiniatimisoarei.ro

În Austria, cete de copii străbat străzile colindând pe la ferestre. Piața de Crăciun din Viena este atracția principală a sărbătorilor, deși Crăciunul este celebrat mai ales acasă, cu o masă festivă și cadouri.

În Marea Britanie, una dintre tradiții este ca elevii să monteze, în școli sau în biserici, piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, în casă se atârnă vâsc, iar în jurul casei – crenguțe de brad. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate alungând spiritele rele. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită ”hackin”, de la ingrediente. În secolul XVII, budinca de prune era pregatită chiar în dimineața de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la servire.

Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.

În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradițională, iar după ospăț masa nu se strânge pentru că Iisus să aibă cu ce-și potoli foamea.

În Venezuela, toate străzile din capitala Caracas sunt închise în Ajunul Crăciunului, pentru ca toată lumea merge la biserică pe patine cu rotile.

Groenlanda are așa-numitul Kiviak, obicei care presupune să mănânci o pasăre moartă, care a stat îngropată câteva luni în pământul înghețat. Totuși, în prealabil se scot măruntaiele putrezite.

În Japonia, de câțiva ani, masa tradițională este alcatuită din preparate de la KFC! Japonezii preferă produsele acestui lanț de fast-food datorită unei campanii de marketing foarte ingenioase realizată acum 40 de ani.

Norvegia are și ea un obicei ciudat: în seara de Ajun, oamenii își ascund preventiv toate măturile, pentru ca spiritele și vrăjitoarele rele să nu poată călători pe ele.

În orașul Gavle din Suedia există o structură în formă de țap care este ridicată în fiecare an în preajma Crăciunului, iar tradiția prevede că lumea să încerce să o ardă din temelii, deși autoritățile locale încearcă în fiecare an să împiedice desfășurarea ritualului.

Celibatarele din Cehia trebuie să meargă în timpul zilei afară, să se aseze cu spatele la ușă casei și să arunce peste umăr un pantof. Dacă aterizează cu vârful spre ușă, înseamnă căsătorie în următorul an, iar dacă va ateriza cu călcâiul spre ușă, celibatul va continua.

Olandezii îl așteaptă pe ”Sinter Klaas” care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn.

În Polonia, se păstrează obiceiul ca, în cinstea stelei de la Betleem, masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea ”Gwiazdka” (”mica stea”).

În Rusia, Moș Crăciun (”Babuska”) este însoțit de Albă-ca-Zapada (”Snegurocika”), iar copiii primesc prăjituri și multe jucării, printre care setul de păpuși ”Matrioska”.

În Spania, darurile de Crăciun sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lautari, iar în case și biserici există iesle miniaturale care redau atmosfera nașterii Domnului.

În Islanda, țara gheții și zăpezii, vin treisprezece Moși Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moș Crăciun coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor, în vreme ce aceștia dorm. Dacă au fost cuminți, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic (scratch cards), iar, dacă au fost răi, sunt recompensați cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moș vine în oraș și tot așa până la 25 decembrie când primul Moș se întoarce la casa lui din munți, pe 26 cel de al doilea și tot așa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită și ‘Al treisprezecelea’ și este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru ca, în această zi, ultimul Moș Crăciun se întoarce la casa lui.

În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. În Ajunul Crăciunului, copiii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun care pune mereu aceeași întrebare: ‘Sunt cumva copii cuminți aici?’.

În multe culturi există tradiția Scenei Nașterii, dar în Spania, Portugalia și Italia este puțin mai aparte. În aceste țări a devenit o tradiție ca, pe lângă cei trei magi, Maria, Iosif și pruncul Iisus, în Scena Nașterii să mai fie inclus un personaj: o figurină care își face nevoile și care poate fi chiar reprezentarea unei vedete.