Horațiu Potra este unul dintre cei mai importanți recrutori de mercenari de pe piața din România, după ce ar fi reușit să trimită peste graniță, cu arma în mână, peste 1.000 de oameni, cei mai mulți proveniți din structurile Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului Afacerilor Interne.
Surse din rândul unor foști colaboratori ai lui Potra au afirmat pentru Gândul, că, atunci când avea nevoie de oameni, fostul mercenar lansa un zvon.
Dus din gură în gură, zvonul ajungea și la eventualele persoane interesate, care, după ce se dădeau câteva telefoane, ajungeau să intre în contact cu oameni de încredere ai lui Horațiu Potra. Intermediarii le explicau, în mare, unde trebuie să ajungă, ce sarcini vor avea de executat, durata contractului, salariul și eventualele riscuri.
Cele mai multe solicitări erau pentru paza unor demnitari, paza câmpurilor petroliere, paza unor mine de diamante, dar și pentru instruirea soldaților din armata congoleză, aflați în război cu rebelii din mișcarea M23. Înainte să semneze actele, luptătorii erau supuși unui interviu, dar și unor probe practice.
Pentru că misiunea din Congo părea mai la îndemână, a atras și mai mulți foști polițiști proveniți din trupele speciale, în condițiile în care înțelegerea nu presupunea implicarea în luptă, ci doar efectuarea de antrenamente cu soldații, slab pregătiți.
Sursele Gândul au dezvăluit că, de fapt, românii ar fi găsit în Congo o armată dezorganizată, unde militarii obișnuiau să se drogheze și să consume alcool. În februarie anul acesta, Vasile Badea a murit în urma unui atac al rebelilor M23. Prinși sub focul inamicului, mercenarii ar fost abandonați de soldații congolezi, care au fugit fără să se mai uite în urmă.
În iunie, Mihai Trocan, un alt fost luptător al SAS București, a murit în Congo după un atac cu rachetă comis tot de către membrii M23. Totodată, alături de Trocan a murit în urma exploziei și un tânăr din Iași. Toți plecaseră în Congo pentru jumătate de an, contra unui salariu de 5.000 de dolari pe lună.
Sursele Gândul au afirmat că majoritatea celor care s-au angajat în trupele de mercenari patronate de Potra ar fi accepta să plece din țară deoarece nu credeau că misiunile pot fi suficient de periculoase încât să fie uciși.