Cum explică Dan Barna episodul ochelarilor scăpați pe jos în Parlament: ”Nu m-am repezit să-i iau, sunt o persoană care nu se repede la nimic, stă, se uită, se gândește” (VIDEO)

Vicepremierul Dan Barna a venit cu explicații pentru episodul de luni, din Parlament, atunci când, în timpul discursurilor care aveau loc în cadrul ”Orei premierului”, și-a scăpat pe jos ochelarii și, fără a avea vreo reacție, a așteptat ca altcineva să vină să-i ridice. Imaginile din ședința de plen au circulat, marți, pe internet, stârnind critici legate de faptul că Barna nu s-a deranjat să se ridice de pe scaun pentru a-și recupera ochelarii și a așteptat ca un funcționar al Parlamentului să facă acest lucru în locul lui.

Prezent, marți seară, în cadrul emisiunii ”Actualitatea”, cu Tudor Mușat, președintele USR a susținut că nu a reacționat în niciun fel pentru că intenția sa era să aștepte să se încheie discursurile și apoi să-și recupereze ochelarii.

”Povestea e de o banalitate explicită. Am așezat ochelarii pe aparatul de vot, s-au rostogolit și au căzut și am zis că pot să stea jos până se termină discursurile ca să nu mă ridic să deranjez și îi ridic după aceea”, a spus Barna.

Întrebat dacă există vreun protocol pentru astfel de situații, de vreme ce el nu a mers să-și ridice singur ochelarii, șeful USR a răspuns: ”Nu e protocol pentru așa ceva, nici n-ar avea de ce să fie, că nu e o activitate frecventă să-ți cadă ochelarii, se întâmplă din când în când. Nu m-am repezit să-i iau, sunt o persoană care nu se repede la nimic, stă, se uită, se gândește. Colega mea, care era acolo, a observat și ea că mi-au căzut ochelarii și că n-am făcut niciun gest, fiind hotărât să mă duc să-i iau după ce se termină discursurile. Încercând să mă ajute, a fost un gest de amabilitate uman, i-a făcut un semn colegului Valentin de la administrație, care era acolo, să vină să mă ajute. Omul a venit, m-a întrebat unde au căzut, i-am arătat, omul i-a luat și mi i-a dat înapoi, i-am mulțumit. O întâmplare de o banalitate absolut cotidiană, nimic ostentativ. Nu m-am întors să zic «aoleu, să-mi aducă cineva ochelarii!»”.