Moartea subită a cunoscutului jurnalist sportiv Valentin “Frăți” Damian la doar 47 de ani continuă să provoace reații printre colegii și prietenii care l-au cunoscut.
Cel mai acid dintre ei a fost jurnalistul Dragoș Stoica, unul din cei care au lucrat cu “Frăți” încă de la debutul în presa. Acesta îl indică pe redactorul șef al Gazetei sporturilor, Cătălin Tolontan, drept autorul moral al “dezamăgirii” lui Damian.
“Băi Frăți, spune-mi că ai glumit! Spune-mi că pe la 16:10, când am trecut eu pe la Doina, unde am văzut două smurd-uri și 6 oameni care se chinuiau să trezească la viață pe cineva, nu erai tu acolo! Spune-mi ca nu e adevarat tot ce vorbim noi acum, trezeste-ne!!!
Sau povesteste-ne cum e sa mori de furie si de indignare, de dezamagire si de frustrare, cand auzi ca tocmai ti s-a mai taiat salariul cu 1000 RON. Da, a treia oara, in conditiile in care te-au trimis sa scrii prin parcuri, sa joci rol de freelancer, sa nu pui un ban la asigurari (mai tii minte ce speriat erai ca n-o să ai pensie?!?) Acolo unde te-a trimis presa aia sportiva pe care divinizat-o ți-a fost dat sa te sfârșești: în prag de Kiseleff, la biroul tău, unde te-a trimis Tolontan, de multa vreme prea ocupat de anchetele lui bloggeristice decat de oamenii cu care a mancat candva un colt de paine la Sportul rosu, Prosport, Gsp. etc.
Asta e, el merge mai departe, tu mai jos, fratele meu! Mai stii cand imi spuneai ca ti-e si frica sa-i propui o pagina de test drive drept subiect lui Tolo, ca automat se presupune ca e șpagă?!? Să aibă parte de banii ăia toată viața!”, a scris Dragoș Stoica.
Și Răzvan Boanchiș a deplând într/un text emoționant dispariția jurnalistului Valentin Damian:
“A facut infarct si a murit ziaristul Vali Damian. Vechiului meu prieten nu i se potrivea meseria asta. Era prea bland, prea timid, sarea sa-i ajute pe oameni, nu sa-i barfeasca. Il indrageam toti. Cum sa indragesti un ziarist? Am fost colegi de clasa, in generala, la 118, scoala din curtea Catedralei Sf. Iosif, “la popi”, cum se spunea. Vali statea in banca alaturi de Radu Muntean, regizorul. La liceu, Vali s-a dus la Caragiale, noi la Balcescu, dar am ramas prieteni. Ne-a saltat si militia, in 1986, pe toti trei si un al patrulea coleg, din Athenee Palace (“minori in barul de noapte”, nimic grav), dupa ce luaseram treapta a doua. Vali era prima oara la Athenee, dar a povestit intamplarea de sute de ori, a fost aventura vietii lui. Era de o candoare de neregasit in breasla noastra! Daca-i ziceai, in liceu, “ma, motan, mai esti, taci , mustacesti si iti cad gagicile in brate!”, Vali se imbujora. Nu ma pot abtine, trebuie sa va redau o scena estivala cu Vali. Radea si el cand isi amintea.
Cel mai bun prieten al lui, dupa 1990, a fost ziaristul Andrei Niculescu. El a scris “sper ca acolo unde esti vei descoperi o lume mai buna, unde constiinta e mai importanta decat deontologia”. Dar lumea asta de aici de ce nu a fost mai buna cu Vali, de ce? Niculescu i-a schimbat in bine destinul lui Vali, cand l-a tras spre “Sportul Romanesc”, unde aproape ca l-a infiat Ovidiu Ioanitoaia. Si Vali chiar il iubea pe Ioanitoaia ca pe un tata. In noiembrie 1995, delicatul Vali a dat buzna la mine in casa si mi-a spus ca “m-a intrebat domnul Ovidiu daca am pasaport, i-am zis ca da, si m-a anuntat ca ma ia cu dumnealui la Bratislava, la meciul echipei nationale cu Slovacia!” Niciodata nu l-am vazut mai fericit ca atunci. Si cata fericire merita baiatul asta cu un suflet atat de frumos! Valeras, eu asa il alintam”, a scris Boanchiș în Național.