Cum a scăpat Mario Iorgulescu de pedeapsa de 13 ani și 8 luni de închisoare. Motivare: Nu a intenționat să omoare pe cineva / Opinia separată a unui judecător: Tânărul era beat, drogat, conducea cu viteză excesivă, a trecut pe roșu

Lia Savonea și Adriana Ispas, judecătoarele de la Curtea Supremă care au anulat condamnarea la aproape 14 de închisoare primită de Mario Iorgulescu pentru omor, au explicat în Motivare că au luat această decizie deoarece Iorgulescu nu a intenționat să omoare pe cineva.

Judecătorul Dan Enescu a făcut opinie separată, dar el a fost în minoritate. Magistratul consideră că tânărul a comis fapta cu intenție indirectă, deci trebuie judecat pentru omor, nu pentru ucidere din culpă.

Prin urmare, opinia majoritară a completului a fost că verdictul de aproape 14 ani de închisoare trebuie anulat, iar dosarul trebuie trimis spre rejudecare la Curtea de Apel București pentru ucidere din culpă, și nu pentru omor. Diferența este că omorul se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar uciderea din culpă în formă agravată – de la 2 la 7 ani.

Amintim că Mario Iorgulescu mai are o condamnare de 3 ani de închisoare, într-un alt dosar, pentru sechestrare de persoane. El nu a făcut nicio zi de pușcărie deoarece, la scurt timp după ce a produs accidentul mortal, familia l-a scos din țară. El e acum în Italia și pretinde că nu poate face închisoare din cauza unor probleme psihice. Italia refuză extrădarea sa.

Cum au motivat Lia Savonea și Adriana Ispas anularea condamnării lui Mario Iorgulescu

Tânărul nu a intenționat să omoare pe cineva și nu a folosit bolidul Aston Martin ca pe un ”mijloc în scopul suprimării vieţii victimei” în noaptea de 8 septembrie 2019, când ”pe fondul unei crize de gelozie și într-o stare de furie, având o alcoolemie de 1,96 g/l și fiind sub influența cocainei, intenționând să se deplaseze din sat Gulia, com. Tărtășești, str. (…), jud. Dâmbovița, spre Clubul Nuba din Parcul Herăstrău, mun. București, unde se afla fosta sa prietenă care refuzase să plece acasă la insistențele lui, a condus autoturismul marca Aston Martin model DBS cu nr. de înmatriculare (…) cu o viteză ce depășea cu mult viteza legală de 60 km/h în localitate, pătrunzând pe culoarea roșie a semaforului cu viteza de 145 km/h în intersecția dintre Șos. Chitilei și str. Teodor Neagoe, accelerând până la 162 de km/h în momentul în care a trecut de un alt vehicul care circula cu viteză redusă pe banda I, urcând vehiculul cu partea stângă pe un scuar, apăsând la maximum pedala de accelerație la un vehicul echipat cu un motor ce dezvoltă o putere de aproximativ 700 de cai putere, pătrunzând pe contrasens și intrând în coliziune frontală, la ora 03:02:39, la viteza de 143 km/h, cu autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (…), condus de victima Vicol Daniel Andrei, care a decedat pe loc în urma leziunilor suferite, toate acestea în condițiile în care, din momentul în care a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului inculpatul nu a acționat frâna, iar în momentul coliziunii pedala de accelerație era apăsată la maximum, manifestând indiferență față de urmările acțiunilor sale pe care le-a prevăzut și acceptat, punând în pericol participanții la trafic, lăsând producerea sau evitarea unei coliziuni pe seama hazardului și astfel ucigând-o pe victima Vicol Daniel Andrei”, potrivit motivării instanței, citată de G4Media.

Judecătoarele Lia Savonea și Adriana Ispas consideră că în cazul lui Mario Iorgulescu nu poate fi vorba de omor deoarece nu a existat o intenție.

„Raportat la circumstanţele de fapt ale cauzei pendinte, infracţiunea de omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei. Or, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au relevat o asemenea împrejurare. (…)

Nesocotirea de către inculpat a dispoziţiilor legale referitoare la circulaţia pe drumurile publice (a condus cu viteză excesivă, sub influenţa băuturilor alcoolice şi a substanţelor interzise) sunt stări, situaţii, împrejurări concomitente săvârşirii infracţiunii ce relevă un grad de pericol ridicat al faptei şi o periculozitate mare a infractorului, încadrând infracţiunea în forma agravată (…), text de lege în baza căruia inculpatul urmează a răspunde penal”, potrivit motivării judecătoarelor Lia Savonea și Adriana Ispas.

Judecătorul Dan Enescu: Mario Iorgulescu a comis fapta de omor cu intenție indirectă

Judecătorul Dan Enescu a făcut opinie separată, minoritară, în care a explicat faptul că Mario Iorgulescu chiar trebuie judecat pentru omor, așa cum au făcut instanțele anterioare, și nu doar pentru ucidere din culpă, deoarece acesta a comis fapta cu intenție indirectă.

„Susținerile recurentului (Mario Iorgulescu – n.r.) cu privire la modul în care s-a produs accidentul omit să menționeze faptul că acesta conducea având o îmbibație alcoolică mult peste limita legală, fiind și sub influența drogurilor, că viteza de deplasare era una ce depășea limita de viteză pentru sectorul de drum, că a pătruns pe culoarea roșie a semaforului într-o intersecție, că nu a existat un obstacol în calea sa pentru ca să fie nevoie de o manevră de evitare, ci doar acesta nu a mai putut menține banda pe care era angajat din cauza vitezei excesive, elemente reținute de către instanța de apel, fiind deci deja intrate în puterea de lucru judecat. (…)

Analiza stării de fapt, așa cum a fost reținută în decizia atacată relevă justa reținere de către instanța de apel a existenței vinovăției în comiterea infracțiunii de omor, în forma intenției indirecte. (…)

Diferența între culpa cu prevedere și intenția indirectă este dată de poziția subiectivă a infractorului, în cazul primei acesta prevăzând rezultatul faptei sale, fără a îl accepta, socotind fără temei că el nu se va produce, în vreme ce în cazul intenției indirecte acesta accepta posibilitatea producerii acestuia, deși nu îl urmărește.

În mod evident, în prezenta cauză, recurentul (Mario Iorgulescu – n.r.) a acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, moartea unei persoane, conducerea unui autoturism cu o viteză excesivă pe o șosea circulată, pătrunderea pe culoarea roșie a semaforului și accelerarea continuă a autovehiculului, inclusiv după momentul în care acesta a pierdut controlul volanului și a lovit scuarul de separație, demonstrează, fără tăgadă, că nu suntem în prezența unei fapte comise din culpă, ci a unei fapte intenționate.

Distincția clară dintre cele două forme de vinovăție rezultă din lipsa de reacție a recurentului în combaterea pericolului evident pe care îl crease, acesta accelerând la maxim până în momentul impactului, fără a schița cel mai mic gest din care să rezulte că dorește să evite producerea rezultatului socialmente periculos, accidentul de circulație, care în condițiile concrete nu putea avea alte rezultate decât unele letale”, a explicat judecătorul Dan Enescu, potrivit G4Media.