CTP, prima reacție despre tragedia de la Ferma Dacilor: ”O bombă incendiară cu ceas, bine pregătită să prăjească oameni de vii”

Cu o relativă întârziere față de momentul de maxim interes al publicului față de acest subiect, jurnalistul Cristian Tudor Popescu face o serie de comentarii față de tragedia petrecută în a doua zi de Crăciun la pensiunea Ferma Dacilor.

În preambulul postării sale, CTP explică faptul că nu a simțit necesar să comenteze pe această temă pentru că modul în care a fost construită și în care funcționa pensiunea era unul elocvent pentru a opri orice altă supoziție cu privire la cauzele care au condus la producerea dramei în care au pierit opt oameni.

Cristian Tudor Popescu spune că l-a trezit din amorțeală modul în care patronul de facto al pensiunii, Cornel Dinicu, încearcă să se exonereze din această speță, invocând comploturi și motivații extrem de superficiale, cerând să fie eliberat.

”O bombă incendiară cu ceas, bine pregătită să prăjească oameni de vii””

”(..) văd că patronul Dinicu se zbate cum poate ca să fie pus în libertate. Declară că e convins, că știe el sigur că „o mână criminală” a pus focul, ca să „îi omoare pe el și familia lui”, că nu e un local de alimentație publică, e casa lui, drept care n-avea nevoie de avize ISU, că petrecerea a fost un eveniment privat și câte și mai câte.

Ferma Dacilor era un monument al corupției. O colecție înfricoșătoare de ilegalități, de călcări în picioare ale legilor, administrative, de regim al proprietății, tehnice și, mai ales, de prevenire și protecție contra incendiilor, cu complicitatea autorităților. O bombă incendiară cu ceas, bine pregătită să prăjească oameni de vii”, scrie CTP pe pagina sa de Facebook.

CTP constată că deși ar trebui să fi conștientizat foarte bine vina pe care o are în moartea celor opt victime ale incendiului, Cornel Dinicu a reușit să se detașeze chiar și de decesul propriului copil, o dramă care, din punctul de vedere al jurnalistului, ar fi trebuit să-l facă nepăsător în privința oricărui viitor l-ar mai aștepta și să-și înfrunte soarta cu stoicism și căință.

Omenește, patronul Dinicu ar trebui să nu se gândească acum decât că și-a omorât copilul

”Patronul Dinicu știe toate astea mai bine decât orice procuror. 8 oameni, între care 4 copii, au fost carbonizați. Că lui Dinicu nu-i pasă de ei, e groaznic, dar nu mă miră. Însă printre aceștia a fost și propriul lui fiu, în vârstă de 11 ani, din care a mai rămas un pantof.

Omenește, patronul Dinicu ar trebui să nu se gândească acum decât că și-a omorât copilul. Să nu-l intereseze că-i arestat și ce pedeapsă va primi, niciuna nefiind destul de aspră. Să se autopedepsească, înainte de a o face Justiția. Să urle, dacă e credincios, în fața icoanelor: „Doamne, Dumnezeul meu, ce-am făcut?”. Să-și spună că Domnul îl pedepsește pentru multele sale păcate făptuite în viața de interlop pe care a dus-o”, notează CTP.

Extrapolând situația din cazul patronului de la Ferma Dacilor, căzând totuși în păcatul generalizării, Cristian Tudor Popescu spune că acest mod de a reacționa este un instinct fundamental, omniprezent la români, care, orice s-ar fi întâmplat, nu se văd niciodată drept principali vinovați.

”Eu nu sunt vinovat. Vinovați sunt dușmanii, ghinionul, statul, vecinii răi, Justiția, Poliția

”Dinicu nu își atribuie nicio vină, consideră că e nevinovat ca argintul strecurat și că merită să fie pus de îndată în libertate. Manifestă astfel un instinct fundamental, omniprezent la români: „Orice s-ar fi întâmplat, eu nu sunt vinovat”. Vinovați sunt dușmanii, ghinionul, statul, vecinii răi, Justiția, Poliția.

În decenii de gazetărie, n-am întâlnit niciun infractor dac sau roman, politician sau simplu cetățean, a cărui reacție în fața a ceea ce a comis, de la corupție și furt până la crimă, să fie durerea sufletului, remușcarea, ispășirea… În cazul lui Dinicu, instinctul inocenței cu orice preț se dovedește mai tare și decât cel de tată”, spune Cristian Tudor Popescu.

CTP încheie oarecum cu o nadă pentru contestatarii săi,  probabil conștient că a se vorbi de tine, chiar și de rău, e un lucru bun pentru marketing, și  le bagă bățul prin gard celor religioși.

”Într-o țară 80% creștin-ortodoxă, un sentiment fundamental pe care se ridică această credință, CĂINȚA, n-are niciun procent”, conchide jurnalistul.