CTP, după ce a fost ironizat pe seama filmului Teambuilding: „Știu să apreciez și un film popular. Cu condiția să nu fie tâmp, gros, slinos și gratuit porcos”

„Văz că destui cetățeni sunt de părere că subsemnatul n-aș fi în „targhetul” filmului Teambuilding. Că am în cap prea multe filme „grele”, de aceea nu pot să apreciez productul pentru public sus-menționat. Ba chiar, site-ul Times New Roman a titrat în bășcălie: „CTP, extaziat de Teambuilding: «Cel mai bun film de la Călăuza lui Tarkovski încoace» ”.

Nu, stimabililor, nici gând, știu să apreciez și un film popular, făcut pentru publicul larg. Cu condiția să nu fie tâmp, gros, slinos și gratuit porcos. Republic ce am scris despre un alt Building, Love Building, al Iuliei Rugină, în care, ce să vezi, acțiunea se petrece tot într-o tabără pentru adulți împărțiți în echipe …

Azilul amorului

Încep să mă întreb dacă oamenii fac sex ca să se nască sau se nasc ca să facă sex. Sau ca să vorbească despre asta. Un produs video al zilelor noastre care nu se învârteşte în jurul sexului şi nu intră până la urmă în el are şanse minime să se vândă.

Asta nu înseamnă că un film despre amorul neplatonic dintre 14 bărbaţi şi 14 femei e neapărat un kivetsch vandabil. Love Building reuşeşte să fie vandabil fără să fie prost, ceea ce nu mă miră la un talent ca Iulia Rugină.

Cum face tânăra regizoare, debutantă în lungmetraj, să nu livreze o pizza dulce şi uleioasă ca, de pildă, Minte-mă frumos!, tot o producţie pe bază de love meştereală lansată de MediaPro Pictures?

Mai întâi, umorul. Umor, nu băşcălie, nu mişto. Iulia şi coscenaristele Oana Răsuceanu şi Ana Agopian ştiu să scrie dialoguri şi situaţii care te fac să râzi chiar dacă nu eşti un hăhăitor de mall. Se poate să te umfle râsul când e vorba de ceva atât de serios şi grav ca incestul? Se poate, dacă replicile spumoase sunt interpretate de actori excelenţi ca Dragoş Bucur, Dorian Boguţă sau Alexandru Papadopol.

Cuvintele de 4 şi 5 litere care încep cu p sau calificativul „labagiu” pot să nu fie vulgare? Da, dacă sunt aşezate unde şi atât cât trebuie, şi sunt rostite de Dragoş Bucur.

Deci, al doilea atu (sau chiar primul) etalat de Iulia Rugină sunt actorii, nu numai cei trei principali, conduşi cu mână sigură, într-un spirit de echipă transferat din viaţa reală, unde toţi au lucrat cu Bucur, Papadopol şi Boguţă ca profesori de actorie.

Dar Love Building nu e un film realist. Ca şi în Captivi de Crăciun, Iulia Rugină construieşte un spaţiu cinematografic pe baza unui contract de ficţiune încheiat cu spectatorul. Campusul pentru terapie de cuplu colectivă e o convenţie, din start absurd-amuzantă: niciun ins nu de tot imbecil nu poate spera să-şi lipească rupturile conjugale sau de relaţie într-o astfel de tabără grotescă, în care se exersează sărutul în turmă – „Sper să nu ne pună ăştia, până la urmă, să schimbăm partenerele între noi”.

Şi atunci, situaţiile neverosimile, kitschul, tuşele groase, râsul şi plânsul capătă toate o distanţă, o detaşare care, paradoxal, te cuplează la ce se întâmplă pe ecran. Aşa încât, o filmare „greşită”, Papadopol în cămaşă şi chiloţi, cu capul tăiat de marginea de sus a cadrului, în vreme ce răspunde la întrebarea dacă e gay sau nu, nu face decât să accentueze grotescomicul situaţiei.

Iulia Rugină îţi face cu ochiul din spatele personajelor, vedem imagini ale sentimentelor, nu sentimente şi tocmai de aceea eşti tentat să o iei în serios. În acest registru stăpânit magistral de Nae Caranfil, Iulia se mişcă natural.

Dacă ne gândim şi la un alt clasic al cinematografului românesc, Love Building e un fel de Croaziera al anului 2013 – istorii de cuplu într-o atmosferă de tabără şi concurs. Da, şi Concurs poate fi invocat ca strămoş, numai că filmele lui Daneliuc şi Piţa vizau, cu mijloace şi eficacitate diferite, echivalentul cinematografic al unei realităţi politico-sociale atroce. Iulia Rugină se concentrează asupra relaţiilor umane scoase din actualitatea social-politică a zilei, cu excepţia momentelor, memorabile, în care năvălesc pe ecran Elena Udrea şi Gigi Becali!

Închei cu cel mai scurt şi util lucru pe care un critic de cinema poate să-l facă în lumea din ce în ce mai grăbită de azi pentru un film care îi place: mergeţi să vedeţi Love Building. Face banii pe bilet”, a scris CTP pe Facebook.