Centrul de Resurse Juridice (CRJ), ONG-ul care monitorizează situația din azilele din România, denunță „vânătoarea de vrăjitoare” lansată de decidenți după ce procurorii DIICOT au decins la trei azile din Ilfov, despre care CRJ a tot atras atenția de-a lungul tippului, dar a fost mereu ignorat. Totodată, organizația atrage atenția că verificările „scăpate de sub control” riscă să încalce drepturile persoanelor cu dizabilități cazate în aceste centre.
„CRJ se disociază de orice alăturare politică pe această cauză a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi/sau psihosociale. De-a lungul timpului, am atras atenţia tuturor Guvernelor, indiferent de culoarea politcă a acestora, că drepturile persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale nu sunt respectate. Motivele pentru care am solicitat demiterea ministrului muncii şi solidarităţii sociale au fost menţionate în scrisoarea publică şi au ţinut exclusiv de evaluarea bunei intenţii, fără conotaţii politice”, a transmis ONG-ul, printr-un comunicat.
CRJ a denunțat apoi „vânătoarea de vrăjitoare” declanșată de autorități la diverse cămine, după ancheta DIICOT: „De duminică asistăm la o scăpare de sub control a unei “vânători de vrăjitoare”: câte 5-6 instituţii de control ale statului se calcă pe picioare la un singur furnizor de servicii sociale, caută şi cer hârtii, rezidenţi abandonaţi în diverse locuri, oameni cu dizabilităţi speriaţi de zecile de persoane care le calcă pragul, inspectori care le caută printre lucruri şi îi chestionează, angajaţi şi rezidenţi “baricadaţi” în centrele de asistenţă socială”.
„Nu ne este clar nici până la această oră – CINE coordonează acest control şi ce pregătire are? Care sunt obiectivele? O evaluare a unui sistem atât de complex presupune strategie şi personal pregătit. Rezidenţii cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale, inclusiv persoanele în vârstă au nevoie respect, pregătire şi sprijin emoţional.
În orice domeniu există angajaţi mai bine sau mai puţin pregătiţi. A trata toţi furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi ca fiind de rea credinţă este fundamental greşit. În 20 de ani de experienţă am lucrat şi interacţionat şi cu organizaţii neguvernamentale de profesionişti, pe deplin implicaţi, furnizori de servicii sociale care uneori au adus bani de acasă pentru a se asigura că persoanele dezinstituţionalizate sunt incluse în comunitate”, a mai transmis Centrul pentru Resurse Juridice.
Totodată, CRJ a deplâns lipsa accesului la justiție pentru oamenii închiși în aceste centre, precum și faptul că ei nici măcar nu sunt luați înseamă de instituții: „Accesul la justiţie şi la mijloace de petiţionare lipseşte cu desăvârşire – cel puţin 50.000 de oameni închişi în aceste centre nu se pot plânge, nu pot sesiza o încălcare a unui drept iar atunci când totuşi reuşesc – se lovesc de bariere comunicaţionale în secţiile de poliţie, parchete şi instanţe de judecată. Judecătorii, procurorii şi ofiţerii de poliţie nu au pregătire în comunicarea cu persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi/sau psihosociale şi nici personal specializat”.