Cotidianul: Primarul comunei Calopăr a construit un drum de acces pe o parcelă de 700 de hectare, însămânțată cu floarea-soarelui

Primarul comunei Calopăr, Daniel Bobin, ar fi decis construirea unui drum de acces pe o parcelă de 700 de hectare, ce a fost deja însămânțată cu floarea-soarelui,  aparținând Cerealcom Segarcea, scrie Cotidianul. Decizia de realizare a drumului de acces ar fi venit la solicitarea unor localnici din Sălcuța, însă la fața locului ar fi fost prezente și persoane din Consiliul Local Radovan.

După cum scrie sursa citată anterior, amenajarea drumului ar fi fost justificată prin reînființarea unui vechi drum ce făcea legătura cu Pădurea Radova.

Un drum de acces, construit pe o parcelă de 700 de hectare

„Primarul comunei Calopăr, Daniel Bobin, fără a presimţi arsurile ce vor veni, a dat curs nu unei năzdrăvănii, ca atâtea altele pe care le comite, prin depozitul de materiale de construcţii, trecut pe numele soţiei, ci unei rătăciri, de-a dreptul iresponsabile. Cam dur termenul, dar justificat.

Trăsnind a veleitarism fasolit a dispus trimiterea buldoexcavatorului primăriei pentru a tăia un drum de hotar printr-o parcelă de circa 700 de hectare cultivată cu floarea-soarelui, aparţinând Cerealcom Segarcea, la „solicitarea” unor localnici din Sălcuţa, deşi din sursele la îndemână, unii dintre cei prezenţi în câmp, aduşi pentru gâlceavă, erau consilieri locali din Radovan, argumentând cu necesitatea reînfiinţării unui fost drum de tarla, botezat „drumul hoţilor de lemne”, menit să scurteze calea de la pădurea Radovan, aflată la cheremul lor de ani buni. „Luăm şi noi câte o căruţă de uscături”, se plângea unul dintre cei implicaţi.

După alte surse, năstruşnicia în discuţie este o idee a unui fermier din zonă, Constantin Păstae, care dorea şi el o facilitate, adică un alt drum, ca o răzbunare pentru un trecut încă neuitat”, a scris jurnalistul Mircea Canțăr, pentru Cotidianul.

Drumurile, însumate, ajung la 60 de hectare

Potrivit Cotidianul, drumuirile construite pe respectiva parcelă, după ce au avut parte și de îmbunătățiri, ajung la o suprafață de aproximativ 60 de hectare. În urma acestor decizii, ar fi fost distruse aproximativ 20 de hectare pe care fuseseră plantate semințele de floarea-soarelui.

„O suprafaţă de teren agricol măsurând circa 700 de hectare, numită „trupul Panaghia”, însămânţată deja cu floarea-soarelui în această primăvară, este flancată de drumuri îngrijite, consolidate, lărgite (circa 12 metri), prevăzute cu şanţuri de evacuare a excesului de umiditate, pentru a permite deplasarea utilajelor moderne, şi perdele de protecţie, din speciile salcâm, frasin, tei, stejar (circa 300.000 de puieţi plantaţi), înfiinţate chiar de dată recentă, care însumate ating 60 de hectare.

Drumurile existente de acces permit atât deplasarea utilajelor agricole, cu ecartament mare, cât şi şi a celor care se deplasează spre pădurea Radovan. Inconvenientul reclamat de recalcitranţi este acela că pădurarii pun „scoabe”, pe drumurile pe care le menţionam, pentru a-i mai tempera la sustragerea de material lemnos.

Şi atunci, cu acceptul primarului de Calopăr, susţinut de viceprimarul Pavel Marius, şi prin susţinerea nemijlocită a acestora, s-a tăiat, cum spuneam, un drum prin cultura de floarea-soarelui recent înfiinţată, într-un teren agricol, administrat de firma Cerealcom Segarcea, care contează în orice discuţie despre ceea ce numim securitate alimentară. Circa 20 de hectare de cultură de floarea-soarelui au fost distruse”, a mai scris Mircea Canțăr.

Satul Sălcuța, considerat un „paradis al gunoaielor”

Jurnalistul de la Cotidianul spune că satul Sălcuța, ce aparține comunei Calopăr este „un paradis al gunoaielor” și acuză că este „uitat în secolul trecut”.

„Satul Sălcuţa, aparţinător comunei Calopăr, fără nici o exagerare parte uitat nu în secolul trecut, ci în cel precedent lui. Relaţia localnicilor cu Primăria Calopăr, devine „vie” în campania electorală şi când se mai stinge din viaţă câte un vârstnic sau se mai naşte câte un copil.

Regulile sociale sunt cele de altă dată. Mormanele de gunoaie, prea frecvente la marginea satului, sunt edificatoare, pentru o înţelegere a lucrurilor. Oricum, capabile să întoarcă pe dos orice compătimire de circumstanţă. Un spaţiu golit de înţelesuri raţionale. Aşa ceva, mai rar pe tot întinsul Doljului”, a mai scris Canțăr, pentru Cotidianul.