Clorul din piscine ne protejează de boli, dar ne poate face și rău?
Hipocloritul de sodiu reacționează cu materia organică din apă pentru a produce produse secundare care pot fi dăunătoare pentru sănătate, de la iritații oculare la infecții ale urechilor și probleme respiratorii.
Înotul este unul dintre cele mai populare și mai larg practicate sporturi, atât în bazinele interioare, cât și în piscine exterioare. Înotul are beneficii semnificative pentru fitness și sănătate, atât pentru persoanele sănătoase, cât și pentru cele cu orice afecțiune sau patologie. În plus, această activitate oferă și alte beneficii din punct de vedere recreativ.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor acestor efecte pozitive, trebuie remarcat faptul că expunerea directă la substanțele chimice și la subprodusele de curățare a apei, generate de utilizarea dezinfectanților pentru tratarea apei, poate avea efecte negative asupra sănătății.
Dezinfecția apei are ca scop îndepărtarea și inactivarea microorganismelor, dar acești dezinfectanți reacționează, de asemenea, cu materia organică din apă, generând subproduse care pot avea efecte potențiale asupra sănătății.
CONSECINȚELE CURĂȚĂRII APEI
Dezinfecția apei potabile a fost efectuată în mod obișnuit încă de la începutul secolului XX pentru a elimina și inactiva microbii patogeni din apa destinată consumului uman. Dezinfectanții, pe lângă faptul că ucid agenții patogeni, acționează și ca oxidanți, împiedicând creșterea algelor.
În mod similar, se efectuează dezinfectarea apei din piscine, un proces care inactivează microorganismele pentru a preveni apariția unor focare de boli infecțioase. Clorul (de fapt, hipocloritul de sodiu, NaClO) este cel mai utilizat dezinfectant datorită costului său scăzut.
În contact cu apa, hipocloritul de sodiu se descompune pentru a forma acid hipocloros (HClO). Acesta din urmă este un acid slab și este responsabil pentru efectul bactericid al apei din piscină, deoarece traversează membrana exterioară a majorității agenților patogeni, în special a bacteriilor, provocând moartea acestora. Cu alte cuvinte, acidul hipocloros este dezinfectantul și agentul oxidant responsabil pentru curățarea apei din piscine.
În plus, clorinarea apei este asociată cu formarea de subproduse de dezinfecție. Studiile au arătat că prezența acestor subproduse este asociată cu efecte adverse asupra sănătății înotătorilor și lucrătorilor din piscine (cum ar fi salvamarii și profesorii de înot).
Au fost identificați peste 600 de subproduse diferite, inclusiv haloacizi, halometani și haloacetonitrili, precum și contaminanți nehalogenați, cum ar fi benzaldehida și acidul ftalic. Dintre acestea, trihalometanii (THM) și cloraminele sunt cele mai studiate subproduse.
FORMAREA DE CLORAMINE ȘI TRIHALOMETANI
Cloroformul (CHCl₃) este cel mai cunoscut dintre trihalometani. Se formează prin reacția acidului hipocloros cu materia organică provenită de la scăldători (mătreață, bucăți de piele, creme, produse cosmetice etc.).
În ceea ce privește cloraminele, există mono-, di- și tricloramine (NH₂Cl, NHCl₂ și, respectiv, NCl₃) și acestea sunt cele care provoacă mirosul caracteristic de clor. Cloraminele se formează atunci când acidul hipocloros reacționează cu ureea (CO(NH₂)₂) din urină și transpirație. Este ca și cum am amesteca înălbitor și amoniac în curățenia casnică.
PROBLEME DE SĂNĂTATE ASOCIATE CU DEZINFECTANȚII
Cele mai frecvente probleme de sănătate cauzate de expunerea la subprodusele de dezinfecție variază de la iritarea ochilor, uscăciunea și iritarea pielii până la infecții ale urechii (otită).
În plus, studiile au constatat o prevalență crescută a astmului sau a simptomelor respiratorii în rândul înotătorilor. Alte lucrări au arătat că unele dintre aceste subproduse au chiar potențial genotoxic și mutagen. De asemenea, s-a constatat că sunt asociate cu un risc crescut de cancer de colon și de vezică urinară.
Băutorii vor fi expuși la aceste subproduse, ceea ce le poate afecta sănătatea. Acum, dacă practica nu este prea intensă sau dacă are loc în piscine în aer liber, problemele vor avea un impact mai mic, dar ce se întâmplă cu un înotător de nivel înalt?
Înotătorii de elită petrec mult timp antrenându-se, aproximativ de două ori pe zi, timp de șase zile pe săptămână, cu 2-3 ore pe sesiune, acoperind distanțe de înot de 65-130 km pe săptămână, în funcție de specialitatea lor.
În mod normal, din cauza condițiilor meteorologice, acești sportivi se antrenează în principal în piscine acoperite și pot nu numai să ingereze apa, ci și să inhaleze aerul în care aceste substanțe chimice pot fi prezente prin evaporare și pot rămâne mai mult timp în aer din cauza ventilației insuficiente. Acești subproduse de dezinfecție vă pot afecta sănătatea și performanța, deoarece, printre altele, pot însemna că, uneori, este posibil să trebuiască să reduceți volumul de antrenament în apă.