Un bătrân, din Iași, îndrăgit de localnici, obișnuiește să cânte la nai, iar acum s-a aflat adevărata lui identitate și trista lui poveste de viață.
Paul Gherman, de 86 de ani, este un muzician cunoscut din Iași. El a recunoscut că nu i-a prea plăcut școala, dar marea lui dragoste a fost și este muzica. El știe să cânte la mai multe instrumente, dar preferatul lui este naiul, scrie Click.
Cu multe probleme de sănătate și durerile bătrâneții, el nu așteaptă bani de la trecătorii care se opresc să îi asculte muzica, ci este modul prin care el își aminte de vremurile tinereții sale.
„Am făcut și școală la viața mea, am terminat conservatorul, deci am fost muzicant cu diplomă și de asta mai vin aici din când în când, vreau să mai aud cum suna tinerețea mea și să-mi aduc aminte de vremurile bune, când singura mea problema era că aveam prea multe petreceri”, a spus Paul Gherman.
Totuși, chiar dacă pensia este mult prea mică pentru a-o ajunge o lună întreagă, se bucură și le mulțumește oamenilor care îl ajută.
„Norocul meu știi care-i? Că nu mai am mult de trăit, așa că îmi ajung bănuții pe care-i mai strâng din ce îmi dă lumea. Am 86 de ani, n-am niciun dinte, la ochiul drept am cataractă, la urechea stângă am timpan din plastic, am un umăr, o mână și un picior rupt, deci aș putea spune că sunt făcut din bucăți. Dar la vârsta mea încă mă mai țin”, spus bătrânul muzician.
Bărbatul a recunoscut că o ducea bine când era în puteri, mai ales datorită faptului că mergea la nunți să cânte, doar că nu și-a plătit dările la stat, fapt pentru care nu beneficiază de o pensie mare.
„Nașa mea de botez m-a sfătuit să mă duc la o școală de meserii, dar eu am ales conservatorul, pentru că știam că pot mai mult. Am făcut bani la viața mea din muzică, cu acordeon, saxofon și clarinet.
Mi-am cumpărat casă cu banii făcuți la nunți și nu am dat nimic la stat. Știi care-i treaba cu muzicanții? Noi am tras în piept statul și el ne-a tras în piept cu pensia, deci pot să spun că suntem chit.
Cu toate astea, am o pensie frumușică, cu care mă descurc, așa că nu am motive să mă plâng, în comparație cu majoritatea dintre colegii mei care au murit înainte să prindă pensia”, a mai declarat Paul Gherman.