Cine a fost Mihai Șora și cum a ajuns să fie acuzat de colaborare cu Partidul Comunist Român. Filosoful a murit la 106 ani, după o viață plină de controverse și activism civic

Mihai Şora supranumit “patriarhul filosofilor români” a fost unul dintre cei mai activi și influenți intelectuali români. Pe lângă opera sa impresionantă, a devenit cunoscut atât pentru pozițiile sale politice în mediul online cât şi pentru activitatea civică în stradă, participând la protestele de la începutul anului 2017, faţă de ordonanţele de urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor penale, celebra OUG 13.

Mihai Șora s-a trezit brusc, la începutul lunii octombrie 2019, că a trecut de la statutul de erou al protestelor anti-PSD într-un extrem de controversat.

Totul după ce a acceptat să fie personaj în clipul comercial făcut de Emag la aniversarea celor 30 de ani de la căderea comunismului în care sloganul nu laudă produsele sau prețurile societății care a plătit filmulețul, ci îi spune celui care privește că libertatea nu trebuie luată ca pe un dat, ci „trebuie păstrată”. Imediat, filozoful, acum în vârstă de 103 de ani, a fost acuzat de ipocrizie și i-a fost amintit de relația sa cu comunismul și cuAna Pauker, una dintre cele mai detestate figuri ale instalării comunismului cu chip stalinist în România.

Sport - 31 dec, 14:03

Elisabeta Lipă a renunțat la funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport. Fosta mare canotoare pleacă de la conducerea instituției după un mandat presărat cu controverse

Cine a fost filosoful Mihai Șora

La venerabila vârstă de 100 de ani, Mihai Șora transmitea live desfășurarea protestelor din Piaţa Victoriei.

Înainte de împlinirea vârstei de 100 de ani, în septembrie 2016, Mihai Şora a fost decorat de preşedintele Klaus Iohannis, alături de Neagu Djuvara, cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.

La gala Romanian PR Award, în noiembrie 2016, Mihai Şora a primit premiul ”Comunicator of the Year”, diplomă despre care spunea că l-a surprins, el considerându-se ”Tăcerea însăşi”.

După Revoluţia din 1989, Mihai Şora a fost unul dintre cei care au pus bazele Grupului pentru Dialog Social și a fost primul ministru al Culturii.

Între 1939 şi 1948, a locuit în Franţa şi a fost cercetător la „Centre National de la Recherche Scientifîque” din Paris, din 1946 până în august 1948. A debutat cu volumul ”Du dialogue interieur/ Despre dialogul interior”, la Gallimard, în 1947.

În 1938, a obținut o bursă la Paris, apoi la Grenoble unde și-a dat doctoratul. Rămâne în Franța până în 1948, când se întoarce în țară să își vadă părinții. Însă, autoritățile comuniste nu i-au mai permis să se întoarcă în Franța, unde se aflau soția Marian (cu care se căsătorise în 1939) și cei doi copii. Ulterior, aceștia au venit și ei în România. Timp de 20 de ani, Mihai Șora nu a mai publicat vreo carte.

După revenirea în ţară, din toamna anului 1948, până în decembrie 1950, a fost referent de specialitate III, la Ministerul Afacerilor Externe, în cadrul Serviciului de presă. În decembrie 1950 a fost ”eliberat din funcţie” pentru ”origine socială nesănătoasă”.

În perioada ianuarie 1951- mai 1954 a fost angajat la Editura în limbi străine de pe lângă Institutul Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea (IRRCS), la redacţia publicaţiilor literare.

Din iunie 1954 până în toamna anului 1957 a fost redactor-şef adjunct, apoi redactor-şef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (ESPLA).

A fost numit apoi, director al producţiei editoriale, în cadrul Direcţiei Generale a Editurilor, funcţie pe care a îndeplinit-o până în primăvara anului 1959.

Ca redactor-şef al ESPLA (compartimentul ”Moştenirea literară”), a iniţiat multiple proiecte editoriale, între care a regândit din temelii colecţia ”Biblioteca pentru toţi’”(BPT). Mihai Şora a înfiinţat colecţiile ”Scriitori români” şi seria de opere complete a scriitorilor Tudor Arghezi şi Mihail Sadoveanu.

În perioada noiembrie 1969-mai 1970 a fost redactor la Editura Enciclopedică, după care, până în vara anului 1977, a îndeplinit, în cadrul Ministerului Învăţământului, funcţia de director al bibliotecilor de învăţământ.

În ultimii ani, trecutul lui Mihai Șora a stârnit controverse în rândul unor intelectuali români care i-au reproșat apropierea de regimul comunist.

Activitatea după 1989

A fost ministru al Învăţământului, în primul guvern democratic provizoriu, o lună. A demisionat din guvern după ce a protestat public faţă de mineriada din 13-15 iunie 1990.

A fost membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS), de la înfiinţarea acestuia, din 30 decembrie 1989, dar şi membru fondator al ”Solidarităţii universitare” şi al Asociaţiei ”România viitoare” şi al ”Alianţei Civice”, al cărui preşedinte a fost între 1990-1991. În mai 1992 a devenit membru al Partidului Alianţei Civice (PAC). A fost ales vicepreşedinte al Partidului Alianţei Civice (1992-1993) şi preşedinte al Curţii de onoare şi demnităţi a PAC.

Mihai Şora a publicat ”Sarea pământului” (1978, 2006), ”A fi, a face, a avea” (1985, 2006), ”Eu şi tu şi el şi ea… sau dialogul generalizat” (1990, 2007), ”Despre dialogul interior” (1995), ”Firul ierbii” (1998), ”Filosoficale. Filosofia ca viaţă” şi ”Câteva crochiuri şi evocări” (2000), ”Mai avem un viitor? România la început de mileniu” (în dialog cu Sorin Antohi, 2001), ”Locuri comune” (2004), ”Clipa şi timpul” (2005), ”Despre toate şi ceva în plus. De vorbă cu Leonid Dragomir” (2005, 2006 – ediţie revăzută şi adăugită).