Lumea se confruntă cu o criză iminentă a apei, cererea urmând să depășească oferta de apă dulce cu 40% până la sfârșitul acestui deceniu, au declarat experții în ajunul unui summit al ONU privind apa.
Guvernele trebuie să înceteze urgent să mai subvenționeze extracția și utilizarea excesivă a apei prin subvenții agricole direcționate greșit, iar industriile, de la minerit la producție, trebuie să fie obligate să își revizuiască practicile de risipă, potrivit unui raport de referință privind economia apei.
Națiunile trebuie să înceapă să gestioneze apa ca pe un „bun comun global”, deoarece majoritatea țărilor depind în mare măsură de vecinii lor în ceea ce privește aprovizionarea cu apă, iar utilizarea excesivă, poluarea și criza climatică amenință rezervele de apă la nivel mondial, afirmă autorii raportului.
Johan Rockstrom, directorul Institutului Potsdam pentru cercetarea impactului climatic și unul dintre principalii autori ai raportului, a declarat pentru The Guardian că actuala neglijare a resurselor de apă la nivel mondial duce la un dezastru. „Dovezile științifice arată că avem o criză a apei.
Folosim apa în mod abuziv, poluăm apa și schimbăm întregul ciclu hidrologic global, prin ceea ce facem. Este o triplă criză”.
Mariana Mazzucato, economist și profesor la University College London, de asemenea unul dintre autorii principali, a adăugat: „Avem nevoie de o abordare mult mai proactivă și mai ambițioasă a binelui comun. Trebuie să punem justiția și echitatea în centrul acestei probleme, nu este doar o problemă tehnologică sau financiară.”
Raportul marchează prima dată când sistemul global de apă a fost analizat în mod cuprinzător, iar valoarea sa pentru țări – și riscurile pentru prosperitatea acestora în cazul în care apa este neglijată – au fost prezentate în termeni clari.
Potrivit lui Rockstrom, multe guverne încă nu realizează cât de interdependente sunt atunci când vine vorba de apă.
Cele mai multe țări depind pentru aproximativ jumătate din aprovizionarea cu apă de evaporarea apei din țările vecine – cunoscută sub numele de apă „verde”, deoarece este reținută în soluri și livrată prin evaporare în păduri și alte ecosisteme, atunci când plantele absorb apă din sol și eliberează vapori de apă în aer, prin frunzele lor.
Raportul stabilește șapte recomandări cheie, printre care se numără reformarea guvernanței globale a resurselor de apă, creșterea investițiilor în gestionarea apei prin parteneriate public-private, stabilirea unui preț corect al apei și instituirea unor „parteneriate pentru o apă echitabilă” pentru a strânge fonduri pentru proiecte legate de apă în țările în curs de dezvoltare și cu venituri medii.