Ceauşescu către Gaddafi: „Stimate prietene şi frate”. Cum visau cei doi la o "pace trainică"

În decembrie 1973, Orientul Mijlociu se confrunta cu lupte violente între Israelul atacat de Siria şi Egipt. În spatele celor două tabere se aflau Uniunea Sovietică şi SUA, iar liderii de la Bucureşti şi Tripoli căutau să reacţioneze pe o singură voce, informează evz.ro.

Nicolae Ceauşescu i-a trimis, în decembrie 1973, o scrisoare lui Muammar Gaddafi prin care îi propunea o alianţă în instaurarea unei „păci juste şi trainice”, în Orientul Mijlociu. La acea vreme, România era singura ţară din blocul răsăritean care menţinea relaţii diplomatice cu Israelul.

Gaddafi răspundea înverşunat: „Domnule Preşedinte, noi, arabii suntem popoarele care acordăm cea mai mare atenţie cauzei păcii mondiale şi suntem cei mai îndârjiţi apărători ai ei”. “Este exclus ca pacea mondială să fie menţinută prin încurajarea agresorilor sau prin continuarea ignorării drepturilor popoarelor. Este de datoria noastră să ne mobilizăm eforturile pentru apărarea păcii, pentru lichidarea imperialismului şi a subdezvoltării care ameninţă lumea întreagă”, arăta colonelul într-o scrisoare din 30 ianuarie 1974.

Eveniment - 07 nov, 16:06

Ce i-a promis Prințul William fiicei sale, Prințesa Charlotte. Aceasta i-a oferit un cadou simbolic

Întâlnire cu suprize

Două săptămâni mai târziu, cei doi dictatori s-au întâlnit la Tripoli, unde Ceauşescu i-a făcut un cadou special lui Gaddafi, care a rămas profund impresionat. Acesta reprezenta manuscrisul original al primei traduceri în limba română a Coranului, făcută în urmă cu sute de ani, pentru care Gaddafi a replicat către Ceauşescu: „Fratele meu! Eşti fratele meu pentru tot restul vieţii mele!”, şi l-a îmbrăţişat cu putere. Asta ducea în următorii ani la schimburi economice importante: petrol libian pentru România, ingineri şi muncitori români pentru şantierele libiene.

Probleme în “cuplu”

Entuziasmul celor doi conducători avea să îşi piardă din intensitate în următorii ani, când au apărut „unele probleme ale relaţiilor economice româno-libiene”.În urma deplasării în Libia din 21-25 septembrie 1983, consilierul prezidenţial Florea Dumitrescu prezenta un raport secret, în care un capitol era reprezentat de domeniul energiei nucleare. Ceauşescu îi cerea lui Gaddafi să-şi plătească datoriile, pentru ca întreprinderile româneşti să-şi poată continua activitatea în Libia.

Gaddafi avea ambiţii mari: vroia să schimbe Ziua muncii după “calendarul” libian, „Între ceea ce s-a întâmplat la 1 Mai 1886 în America şi ceea ce s-a petrecut în septembrie 1969 este o mare şi profundă deosebir”, declara pe atunci liderul liban. El dorea deasemenea să mute sediul Organizatiei Naţiunilor Unite de la New York (SUA), într-un stat mic, neutru.” În caz contrar, Organizaţia Naţiunilor Unite se va prăbuşi ca şi Liga Naţiunilor, ajungându-se la retragerea ţărilor membre, Jamahiria fiind prima care va face acest lucru”, arăta Gaddafi, într-un mesaj transmis lui Ceauşescu în octombrie 1985.

Relaţii strânse

În septembrie şi octombrie 1981, cei doi s-au vizitat şi au dezbătut pe larg probleme legate de recolta de toamnă, despre calitatea pâinii şi însămânţare.

Cei doi dictatori au discutat în zilele petrecute de Gaddafi la Bucureşti despre politica mondială, iar protocolul sublinia: „A fost relevată importanţa schimbului de păreri dintre tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi colonel Muammar Gaddafi cu privire la situaţia internaţională, la schimbările revoluţionare, naţionale şi sociale care au loc în lumea contemporană”.

Nouă ani mai târziu lucrurile stăteau altfel. Ceauşescu era executat la Târgovişte, iar primul lider al lumii arabe care a trimis salutări noului regim instaurat la Bucureşti, printr-un emisar prezidenţial, a fost nimeni altul decât colonelul Muammar Gaddafi.