Ce se află, de fapt, sub stația de metrou de la Gara de Nord. Misterele construcției prin care trec în fiecare zi mii de persoane

Gara de Nord este una dintre cele mai aglomerate gări, prin care trec mii de oameni în fiecare zi, fără să știe ce secrete ascunde acest loc.

Aceasta a fost dată în folosință în anul 1989, iar pe atunci existau 6 stații care făceau legătura între gară și Distor 2 pe Magistrala 3: Piața Victoriei 1, Ștefan cel mare, Obor, Piața Iancului, Piața Muncii și Dristor 2.

Ce se ascunde sub stația de metrou de la Gara de Nord

Octavian Udriște, unul dintre cei cinci ingineri aleși de Nicolae Ceaușescu pentru a-și împlini visul de a avea un metrou 100% românesc, a dezvălui abia acum misterele construcției prin care trec în fiecare zi mii de oameni.

Potrivit acestuia, sub Gara de Nord mai există o altă stație, care acum este umplută cu pământ. Se pare că acesta este motivul pentru care unele vagoane scârțâie când trec prin acea zonă.

„Nicolae Ceaușescu s-a mai amestecat undeva. Inițial, Magistrala I Republica – Crângași – Gara de Nord trebuia să se oprească la Gară. De acolo pleca alta Grivița, Titulescu și să se ducă spre Pantelimon. Ceaușescu a zis clar «doar o singură stație, cum două, trenul să meargă în continuare! O singură stație, că eu am fost și cu mașina, și pe jos, și am luat-o pe Polizu, și se poate»”, a declarat Octavian Udriște pentru gandul.ro.

Explicația este că la Gara de Nord nu s-a putut construi sub clădiri din cauza terenului nisipos și al pânzei freatice.

„Metroul s-a făcut pe sub strada Polizu și acolo este o curbă de 90 metri care scârțâie, pentru că este prea strâmtă și nici nu au vrut să pună ungătoare. Dar uite așa s-a realizat metroul, și ne mândrim cu el”, a mai specificat acesta.

În vârstă de 86 de ani, Octavian Udriște susține că pasiunea pentru trenuri a deprins-o în copilărie atunci când a descoperit Mocănița.

„Începuturile mele feroviare datează din anii 1929, cu Mocănița. În continuare, am dat la Institutul de Căi Ferate, care era înființat după modelul sovietic, cu cinci facultăți. Eu am mers la Mecanică, secția locomotive. Când am terminat școala în anii `52, mama, care era nemțoaică, mă îmbrăca nemțește și îmi punea pe cap o șapcă de schior, tip nemțesc.

La școală, mi-a confiscat-o directorul, pentru că în opinia sa era fascistă. Relația proastă pe care am avut-o cu conducerea școlii a făcut să nu fiu repartizat la învățământ superior, așa că am fost repartizat la 17 ani ca tehnician la întreprinderea regională de electricitate Sibiu”, povestește Udriște, potrivit sursei citate.