Ce nume aveau femeile din Transilvania acum 700 de ani

Într-o inedită și interesantă cercetare istorică recentă, intitulată „Antroponimia feminină din Transilvania în secolul al XIV-lea, Victor V. Vizauer aduce în atenția cititorului informații valoroase despre societatea transilvăneană din urmă cu 700 de ani.

Cercetarea lui Victor V. Vizauer aduce o lumină nouă asupra istoriei numelor feminine din Transilvania acum 700 de ani. Descoperirile sale oferă nu doar o privire în trecutul antroponimiei, ci și o înțelegere mai profundă a diversității culturale și sociale a vremurilor medievale. Prin aceste nume, se conturează portrete ale femeilor care au contribuit la modelarea istoriei acestei regiuni.

Studiul se axează pe analiza antroponimiei feminine din teritoriile Voievodatului Transilvan, Banat, Crișana și Maramureș, între anii 1301-1380.

Cele mai frecvente nume feminine folosite în Transilvania acum 700 de ani

Studiul remarcă originea majoritar creștină a numelor. Aceste nume erau adesea asociate cu sfinte, martire sau fecioare consacrate în memoria creștină încă din secolele II-III, mai puțin cele provenind din Vechiul și Noul Testament.

Printre acestea se numără Elisabeta, Margareta, Caterina, Elena și Ana.

Rolul social și originea numelor

Autorul evidențiază că cele 402 de femei identificate de studiu provin din categorii sociale diferite, majoritatea aparținând nobilimii. Femeile libere din orașe și târguri, precum și cele dependente (slujitoare) sunt menționate într-un număr mai mic.

„Într-un număr mult mai mic sunt femeile libere locuitoare în orașe/târguri, urmate de cele dependente (ancilla – slujitoare, în acte). Sunt și 9 slujitoare eliberate, pe care le-am trecut la categoria femeilor libere. În cele din urmă este categoria persoanelor în cazul cărora nu este clar cărei pături sociale îi aparțin (…)”, spune autorul, potrivit Newsweek.

Cel mai des amintite au fost femeile nobile: Margaretha, soția lui Ladislaus, fost comite al secuilor (apare de 9 ori, între anii 1355-1360); Anna, soția magistrului Ladizlaus, fiul lui Johannes, fiul lui Briccius de Batur, fiică a răposatului magistru Mauricius de Megyes (de 8 ori, între anii 1351-1365); Anna, văduva lui Johannes, fiul lui Blasius de Chyfud (de 7 ori, între anii 1367-1371) sau Clara, soția magistrului Jacobus de Lonya (amintită de 6 ori, între anii 1348-1358).

În general, celelalte femei sunt menționate de numai 2-3 ori. Dintre femeile nenobile o singură orășeancă din Cluj, pe nume Senyd, apare de două ori în documente, în același an, 1372.

Varietate destul de scăzută a numelor feminine

În mod surprinzător, cercetarea constată că varietatea numelor feminine utilizate în această perioadă istorică a scăzut, comparativ cu cea din secolul secolul precedent. Autorul identifică 402 femei cu 53 de antroponime diferite, contrastând cu cele aproximativ 80 de femei care purtau 65 de nume diferite în secolul al XIII-lea.