Ce este AUTOPLAGIATUL, ce articol din legea română îl incriminează şi cum s-a făcut KOVESI că nu ştie acest lucru în 2012 (FOTO)

Societatea occidentală nu se confruntă cu tipul de plagiat românesc – zeci şi chiar sute de pagini preluate cu copy-paste. Acest lucru ar fi practic imposibil în mediul academic din ţările occidentale. În aceste ţări o formă mai des întâlnită de plagiat este autoplagiatul, la fel de aspru sancţionat ca şi plagiatul.

Cauza cea mai frecventă pentru care e folosit autoplagiatul este accederea în ierahia universitară pe o cale mai uşoară. Practic, pentru a strânge un număr mai mare de articole în diferite publicaţii de specialitate, articole care îi permit ulterior autorului să acceadă în ierarhia academică, unele persoane îşi auto-copiază textele, pentru a înmulţi numărul lor. Această practică este, aşadar, ilegală în străinătate.

Ce spune legea românească

În România autoplagiatul e definit în Ordonanţa nr. 28/2011, intrată în vigoare din 5 septembrie 2011, (Kovesi îşi obţine doctoratul în decembrie 2011, după apariţia Ordonanţei), Ordonanţă care modifică şi completează Legea nr. 206/2004, privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare.

Astfel, la articolul 2-2 se arată că

“2) Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute la art. 2 lit. b), în măsura în care nu constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ:

a) plagiatul;

b) autoplagiatul;

c) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai multor coautori care nu au contribuit semnificativ la publicaţie ori excluderea unor coautori care au contribuit semnificativ la publicaţie;

d) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei persoane fără acordul acesteia;

e) publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii ori metode ştiinţifice nepublicate;

f) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare, în dosarele de candidatură pentru abilitare, pentru posturi didactice universitare ori pentru posturi de cercetare-dezvoltare. “

Iar la Articolul 4, litera e – autoplagiatul este definit:

“e) autoplagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale. “

Textul integral al Ordonanţei poate fi consultat – AICI

În 2012, după apariţia acuzaţiilor de plagiat privind teza de doctorat susţinută de procurorul general Laura Codruţa Kovesi, Ministerul Public emitea un comunicat justificativ în care se spunea, printre altele, următoarele:

“Totodată, unele fragmente presupus a fi citate fără indicarea sursei se regăsesc în numeroasele articole privind combaterea criminalității organizate la care am fost autor sau coautor și care au fost publicate anterior anului 2005, indicate în CV-ul publicat de 6 ani pe site-ul MP. Unele dintre aceste articole sunt citate, la rândul lor, în lucrările la care face referire articolul.” (Comunicatul integral poate fi consultat – AICI)

Cu alte cuvinte, articolele ”citate fără indicarea sursei” la care face referire Ministerul Public în 2012 ar putea intra sub incidenţa autoplagiatului.

Ulterior, tot în 2012, într-o emisiune televizată, Kovesi a continuat să se justifice pe ideea autocitării.

"Am publicat înainte de a fi procuror general sub numele de Lascu pentru că eram necăsătorită. Toate articolele pe care le-am publicat pe acest segment de activitate (combaterea crimei organizate – n.r.) şi care apar în teza de doctorat sunt publicate în revista Dreptul, care nu este pe internet tocmai pentru a proteja drepturile de autor. O mare parte dintre paragrafele despre care se susţine că le-am plagiat de la persoane care le-au scris în 2008-2009 sunt paragrafe pe care eu le-am publicat încă din anul 2002 . Persoanele despre care se spune că le-am plagiat şi am copiat din cartea lor m-au citat pe mine în cartea lor cu aceste articole apărute anterior" (Declaraţiile integrale, pe Mediafax)

Cu alte cuvinte, Kovesi susţine că diverşi autori au copiat articolele scrise sub numele de Lascu, iar ea a preluat de la ei fix paragrafele care, de fapt, îi aparţineau lui Lascu. De ce nu a citat atunci corespunzător, la momentul redactării tezei? Iată că şi această declaraţie converge tot spre o justificare de tip autoplagiat.

Acum, după autodenunţul lui Sebastian Ghiţă, mai mulţi lideri de opinie rostogolesc pe internet ipoteza că, de fapt, Kovesi ar fi preluat citate din propriile lucrări, ceea ce o dezincriminează, nefiind un plagiat. Corect, nu este un plagiat, este un autoplagiat. Reamintim definiţia din lege a autoplagiatului:

“e) autoplagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.”

Autoplagiatul din curtea lui Iohannis

Mai familiarizat cu autoplagiatul este consilierul prezidenţial al preşedintelui Klaus Iohannis, profesorul Cosmin Marinescu (Detalii AICI)

El a fost acuzat atât de plagiat, cât şi de autoplagiat, fiind la un moment dat obligat să-şi retragă unele articole. Iată ce scria Ciprian Domnişoru încă din 2014 legat de acest caz: (Detalii AICI)

“Domnul Marinescu are trei situaţii de autoplagiat, implicand 10 articole, dintre care articolul din AJES apărut din 2012 este o încălcare a legii privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, aşa cum a fost ea actualizată prin ordonanţa 28/2011, cu introducerea noţiunii de autoplagiat.

Chiar şi în lipsa acestei legi, cerinţele din programul POSDRU sunt clare în privinţa originalităţii cercetărilor publicate. Or, articolul din AJES este în proporţie de 80% copiat paragraf cu paragraf din articole deja publicate de domnul Marinescu cu mulţi ani înainte să devină bursier. Faptul că domnul Marinescu şi-a extins probabil cercetarea în domeniu nu implica copierea integrală fără menţionarea sursei a trei articole anterioare.

Faptul că AJES nu a retras articolul din 2012 este probabil consecinţa faptului ca domnul Marinescu i-a convins că a retras articolele din publicaţiile româneşti. Domnule Marinescu, cum comitetul RePEc nu a sesizat autoplagiatul din articolul din 2008 din OEconomica, probabil pentru că era în română, se pune problema dacă aţi retras şi acel articol: aveţi ocazia.

Pentru că domnul Marinescu a spus că şi-a retras articolele autoplagiate când a primit sesizările comitetului Research Papers in Economics , nu mă îndoiesc de buna credinţă a domniei sale. Sesizez însă că multe din articolele din care domnul Marinescu a copiat rămân însă nestingherite pe site-urile publicaţiilor româneşti, fără cea mai mica menţiune că au fost retrase.”

Interesant, în 2016 Cosmin Marinescu face parte din Comisia prezidenţială privind proiectul de ţară lansat cu mare tam-tam de preşedintele Klaus Iohannis. (Detalii AICI)

Aşadar, justificările privind autoplagiatul par mai mult să o incrimineze, decât să o ajute pe Kovesi. Ea susţine că şi-a copiat propriile texte, deşi ca Procuror General trebuia să ştie că tocmai fusese dată o Ordonanţă care conchidea că autoplagiatul e furt intelectual.

Totuşi, autoplagiatul pare a fi cea mai mică problemă a tezei de doctorat a Codruţei Kovesi. Potrivit portalului plagiate.ro, unde activează un grup de profesori care au semnalat până acum numai cazurile probate temeinic de plagiat din societate, a anunţat că lucrarea lui Kovesi din 2011 este copiate după alte trei lucrări şi nu după propriile scrieri. Cu alte cuvinte, nu e vorba de autoplagiat, şi el incriminat, ci de ditamai plagiatul. (Detalii şi lucrările în cauză – AICI)