CCR: Sintagma "ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ" din Codul de Procedură Penală, NECONSTITUȚIONALĂ

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, joi, că sintagma „în primă instanță” din Codul de Procedură Penală este neconstituțională.

Curtea a constatat că legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația constituțională de a reglementa durata maximă a măsurii controlului judiciar pentru toate etapele procesuale în care aceasta se poate dispune, ceea ce contravine prevederilor art.20, art.23, art.25, art.26, art.39, art.41, art.45 şi art.53 din Constituție, pe de-o parte, și art.147 alin.(4) din Constituție, potrivit căruia deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, adică vizează cu aceleași efecte toate autoritățile publice și toate subiectele individuale de drept, pe de altă parte.

Redăm mai jos comunicatul integral al CCR

În ziua de 22 februarie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României, al art.11 alin.(1) lit.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.215¹ alin.(8) din Codul de procedură penală.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.”

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „în primă instanță” cuprinsă în art.215¹ alin.(8) din Codul de procedură penală este neconstituțională.

Curtea a reținut că, prin Decizia nr.712 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.33 din 15 ianuarie 2015, a analizat, din perspectivă constituțională, lipsa termenelor și a duratei maxime pentru care măsura preventivă a controlului judiciar și cea a controlului judiciar pe cauțiune pot fi dispuse, constatând că nereglementarea acestora determină încălcarea prevederilor Legii fundamentale.

Astfel, urmare a pronunțării acestei decizii, legiuitorul a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr.82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.911 din 15 decembrie 2014, prin care a reglementat termenul și durata maximă pentru care măsura preventivă a controlului judiciar poate fi dispusă doar pentru etapele procesuale ale urmăririi penale și a judecății în primă instanță, fără însă a reglementa o durată maximă a acestei măsuri pentru etapa procesuală a apelului.

În acest context, Curtea a constatat că legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația constituțională de a reglementa durata maximă a măsurii controlului judiciar pentru toate etapele procesuale în care aceasta se poate dispune, ceea ce contravine prevederilor art.20, art.23, art.25, art.26, art.39, art.41, art.45 şi art.53 din Constituție, pe de-o parte, și art.147 alin.(4) din Constituție, potrivit căruia deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, adică vizează cu aceleași efecte toate autoritățile publice și toate subiectele individuale de drept, pe de altă parte.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.

Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.