CCR: Săvârşirea unor infracţiuni precum cele de corupţie nu pot fi calificate drept amenințare la adresa securității naționale

Curtea Constituţională a publicat joi motivarea decizie prin care a admis parţial, pe 28 februarie, o excepţie de exceptie de neconstituţionalitate care se referă la Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României.

”Săvârșirea unor infracțiuni determinate, precum cele de corupție, nu vor putea fi calificate drept o amenințare la adresa securității naționale, chiar dacă faptele aduc atingere gravă anumitor drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor români. Aceasta deoarece, deși unele infracțiuni sunt de natură să aducă atingere gravă anumitor drepturi și libertăți fundamentale fiind în interesul general sancționarea acestor fapte, acestea nu au amploarea necesară calificării lor ca amenințări la adresa securității naționale. Pe de altă parte, săvârșirea unor fapte îndreptate împotriva unui grup, spre exemplu săvârșirea infracțiunilor de genocid sau infracțiuni contra umanității, se pot constitui în amenințări la adresa securității naționale”, arată Curtea în motivarea opiniei majoritare, care este obligatorie.

Prin această motivare se ridică un risc însemnat privind dosarele de corupţie pe care DNA le-a deschis în urma unor mandate pe siguranţă naţională execute de SRI. Cei trimişi în judecată în baza unor astfel de probe vor putea ataca probatoriile în instanţa pentru ca a cere eliminarea lor.

În acest caz ar putea intra şi dosarele care vizează societatea Tel Drum. Sursele judiciare citate de România Curata spun că şi dosarul mare Tel Drum, în care liderul PSD a fost pus sub acuzare pentru 5 infracţiuni, abundă de interceptari obţinute de SRI pe mandate de siguranţă naţională.

Potrivit motivării CCR, din modul de reglementare a articolului declarat neconstituţional, rezultă că se poate circumscrie unei ameninţări la adresa securităţii naţionale orice faptă/acţiune cu sau fără conotaţie penală care afectează un drept sau o libertate fundamentală.

„Cu alte cuvinte, sfera de aplicare a dispoziţiei criticate este atât de largă, încât faţă de orice persoană se poate reţine exercitarea unei acţiuni care constituie ameninţare la adresa securităţii naţionale”, arată CCR.

Curtea a constatat că, pentru a putea fi privite ca ameninţări la adresa securităţii naţionale, acţiunile/faptele trebuie să fie îndreptate fie împotriva unui subiect individual, fie împotriva unui subiect colectiv.

„Dacă acţiunile/faptele sunt îndreptate împotriva unui subiect individual, acesta trebuie să aibă calitatea cerută de lege (de exemplu, persoana care indeplineşte o funcţie importantă în stat), calitate care prin ea însăşi determină calificarea acestor acţiuni ca ameninţări la adresa securităţii naţionale”, a motivat CCR.

La această decizie a Curţii Constituţionale a făcut opinie separată judecătoarea Liviu Stanciu. Potrivit acesteia, nu este competenţa Curţii Constituţionale să definească noţiunea de securitate naţională, aceasta fiind competenţa exclusivă a legiuitorului, şi nici dacă, într-un caz concret, există o ameninţare la adresa securităţii nationale, aspect ce este stabilit de autorităţile prevăzute de lege în materie, utilizând atunci când este necesar filtrul autorităţilor judiciare chemate să se asigure că drepturile şi libertăţile civile sunt respectate.