Cătălin Prisacariu: Faptele arată fără dubiu că Ponta împiedică SRI și DNA să caute corupți și teroriști la telefon, nu CCR

Jurnalistul Cătălin Prisacariu afirmă că Victor Ponta împiedică SRI și DNA  să caute corupți și teroriști la telefon, nu CCR. Acesta înșiră, într-un editorial publicat pe site-ul personal, o serie de fapte din care reise că premierul, care controlează majoritatea parlamentară, nu a făcut nimic pentru a îndrepta în acord cu Constituția legea retenței datelor 82/2012.

“14 aprilie 2010 – legea de funcționare a ANI este căsăpită cu simț de răspundere de Curtea Constituțională, după sesizarea unsuroasei avocate Alice Drăghici. Care Drăghici declara, satisfăcută: “ANI va deveni un fel de depozit al declaratiilor de avere. Nu va mai putea face sesizari, nu va mai avea activitate de control, singurul lucru pe care il va face ANI este sa inregistreze si sa depoziteze declaratiile de avere si sa-i amendeze pe cei care intarzie sa le depuna“.

A fost o lovitură devastatoare pentru România iar efectele nu au întîrziat. Mai întîi, parlamentarii au încropit o nouă lege de funcționare a ANI. O mizerie de lege care tăia mai toate atribuțiile importante ale  Agenției Naționale de Integritate. Au urmat critici dure ale Comisiei Europene la adresa noii legi, ceea ce a dus la modificarea acesteia.

20 iulie 2010 – în conferință de presă la Cotroceni, președintele Traian Băsescu trăgea un semnal de alarmă grav. “O altă remarcă importantă din raport este următoarea: „În aprilie 2010, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale părţi importante din legea privind Agenţia Naţională de Integritate. Urmare a acestei decizii, Senatul României a adoptat o nouă lege privind ANI, în data de 30 iunie 2010. Cu toate acestea, această nouă lege subminează grav” – deci, această nouă lege subminează grav – „procesul verificării efective, al sancţionării şi al confiscării bunurilor nejustificate”. Formularea Comisiei Europene mi se pare extrem de dură, pe bună dreptate. Noua Lege ANI restricţionează transparenţa intereselor economice şi financiare ale demnitarilor şi ale funcţionarilor publici şi exclude sancţiunile disuasive care protejează împotriva corupţiei. Această nouă lege întrerupe dezvoltarea încurajatoare a ANI şi încalcă angajamentele luate de România în momentul aderării. Poate află şi domnul Frunda! Deci, aş sublinia formularea gravă: „Această nouă lege întrerupe dezvoltarea încurajatoare a ANI şi încalcă angajamentele luate de România în momentul aderării”. Asupra acestei formulări voi avea comentarii.”

Soluția identificată de Băsescu era simplă și eficientă: “În concluzie, aş chema Parlamentul în sesiune extraordinară pentru aceste trei legi: ANI, legea care să vizeze continuarea proceselor în situaţia în care avocaţii ridică excepţia de neconstituţionalitate şi legea micii reforme, care se află în avizare la CSM, sper ca săptămâna viitoare Guvernul s-o adopte şi s-o trimită către Parlament. Cred că dacă Parlamentul ar veni în sesiune extraordinară să treacă aceste trei legi, România ar putea fi ferită de riscurile de a i se invoca probleme legate de funcţionarea justiţiei atunci când va veni timpul intrării în spaţiul Schengen. Deci, nu acuz pe nimeni dar cred că, privind la acest raport, avem obligaţia să fim extrem de precauţi.”

31 august 2010 –  președintele Traian Băsescu a promulgat noua lege de funcționare a ANI, în vigoare și azi, anul de grație 2015.

De atunci încoace, în patru ani și jumătate, ANI a fost lăudată în fiecare raport anual pe MCV. Și nu întîmplător: sute de aleși locali au rămas fără contracte cu statul și fără funcții (printre ei, și baroni locali foarte grei), zeci de parlamentari s-au ales cu dosare penale și chiar au rămas, unii, fără mandate, miniștri și-au pierdut scaunele.

Ce înțelegem de aici? Că în doar patru luni și jumătate (în intervalul dintre declararea unei legi ca neconstituțională -15 aprilie 2010 – și promulgarea unei noi legi, constituționale – 31 august 2010 – ) s-a putut depăși o criză de proporții pentru România.

Nimeni nu a acuzat, atunci, Curtea Constituțională de puci, atentat la siguranța națională etc. Pentru că soluția era simplă: Parlamentul trebuie să îndrepte legea. Și a făcut-o.

De ce a îndreptat Parlamentul legea ANI? Iarăși, simplu: pentru că președintele Traian Băsescu a pus presiune pe parlamentari și, mai ales, pe parlamentarii coaliției de guvernare conduse de Emil Boc.

Ce s-a întîmplat cu celebra lege 82 din 2012 a retenției datelor telefonice? A fost declarată neconstituțională pe 8 iulie 2014. De atunci și pînă azi au trecut șase luni și trei săptămîni. ȘASE LUNI ȘI TREI SĂPTĂMÎNI. În toată această perioadă, nici un parlamentar nu a fost preocupat să pună legea în acord cu decizia Curții Constituționale.

A cui era responsabilitatea aducerii legii 82/2012 în acord cu Constituția? A majorității parlamentare, evident. Cine conduce majoritatea parlamentară? Liderul celui mai important partid de guvernare, PSD. Cine e liderul PSD? Victor Ponta. L-ați auzit pe Victor Ponta suflînd un cuvințel, din 8 iulie 2014 încoace, despre modificarea în acord cu Constituția a legii 82/2012? Nu, nu l-ați auzit. Pentru că Ponta a fost mai preocupat să ajungă președinte prin fraudă decît să apere instituții ca DNA și SRI, pentru care legea 82/2012 este esențială.

Pe scurt: în doar patru luni și jumătate, Băsescu a impulsionat o majoritate parlamentară să aducă în acord cu Constituția legea ANI (care fusese căsăpită de CCR, pe bună dreptate); Ponta, în schimb, care controlează majoritatea parlamentară, nu a ridicat un deget în șase luni și trei săptămîni să îndrepte în acord cu Constituția legea retenției datelor 82/2012 (și aceea distrusă de CCR, tot pe bună dreptate).

Cine, deci, împiedică DNA și SRI să prindă corupți și teroriști? Victor Viorel Ponta.”, scrie Prisacariu pe blogul său.