Scandalul Cambridge Analytica. Mesaj pentru România: Oamenii în sfârşit înţeleg că “a nu avea nimic de ascuns” e o prostie. Românii să ştie că nu pot avea democraţie dacă nu-şi protejează drepturile

David Carroll, profesor universitar asociat la Parsons School of Design din New York, este primul cetăţean american care şi-a cerut înapoi datele personale colectate de pe reţelele de socializare de la compania britanică Cambrigde Analytica/SCL, este primul cetăţean care a primit din partea acestei companii profilul său de alegător şi este în acelaşi timp prima persoană care a dat în judecată firma Cambridge Analytica/SCL pe teritoriul statului britanic, declanşând astfel primul caz inovator legal de protecţie a datelor personale de pe reţelele de socializare.

Într-un interviu pentru Sorina Matei, profesorul David Carroll a povestit cum a ajuns să se judece cu Cambrigde Analyitica/SCL.

”Am trimis cererea mea la Cambridge Analytica pe 10 ianuarie 2017 şi am primit un răspuns de la ei pe 27 martie 2017. Răspunsul lor a confirmat că datele mele personale, de cetăţean american, au fost procesate în Marea Britanie. Am fost tuburat să văd câte informaţii strânseseră despre mine, informaţii care erau profund personale, intime aş spune, chiar dacă răspunsul pe care mi l-au trimis a fost incomplet.

Erau informaţii, datele mele personale împărţite în trei categorii, într-un fişier Excel. Informaţiile de bază: informaţii de background ce includeau numele meu, adresa, ziua naşterii, codul poştal şi ID-ul meu de alegător. Erau informaţii ce se refereau la toate alegerile în care am votat, incluzând aici şi pentru cine am votat din 2000 până în 2014, informaţii care nu sunt publice în SUA.

Şi mai era profilul meu, profilul meu politic. Pe scurt, opiniile mele despre politici publice au fost puse în categorii, pe note, practic 10 variabile, clasate pe ordinea importanţei percepute. În plus opţiunile mele au fost clasificate, atât din preferinţa mea înregistrată cât şi din cea neînregistrată iar profilul meu conţinea o tendinţă de a vota în alegerile din 2016.
Pentru că această companie, Cambridge Analytica, nu mi-a returnat tot setul de date personale când le-am cerut, în ianuarie 2017, aşa cum cere Legea privind Protecţia Datelor, am depus o plângere la Comisariatul britanic pentru informaţii, condus de Elizabeth Denham. Am depus şi o cerere pentru a mi se returna toate informaţiile personale la High Court din Marea Britanie pe 16 Martie 2018, pentru a mi se preciza scopul prelucrării lor şi către cine au fost distrubuite aceste informaţii.

Cambridge Analytica a avut timp până pe 6 Aprilie 2018 să răspundă, era obligată de lege să se conformeze şi să respecte cererea mea, nu s-a conformat, deci a devenit totul de competenţa instanţei din Regatul Unit”, a povestit David Carroll, pentru Sorina Matei.

Întrebat cum răspunde celor care susțin că “nu am nimic de ascuns”, profesorul a declarat: ”Încă mai crede cineva asta după ce s-au văzut lucrurile de bază în povestea despre Cambridge Analytica? De ce a pierdut Facebook 100 de miliarde din valoarea sa pe bursă, de la începutul crizei? Pentru că oamenii în sfârşit înţeleg că “a nu avea nimic de ascuns” este un nonsens, o absurditate, o prostie.

Un sondaj recent realizat la comanda Comisiei Europene arată că dintre cei care folosesc reţelele de socializare şi aplicaţiile online, respondenţii din România- 59%- au cea mai mare încredere în ştirile şi informaţiile pe care le accesează prin intermediul acestor platforme. În România sunt aproape 10 milioane de conturi de Facebook, viaţa politică se desfăşoară uneori pe Facebook, Facebook a fost un factor important în timpul alegerilor prezidenţiale din România şi în timpul protestelor care au avut loc în România. SCL are un birou la Bucureşti, a comandat un contract pe tema luptei anticorupţie din România, temă care fracturează societatea românească de mai bine de 3 ani.

Nu putem avea democraţie dacă noi nu ne protejăm drepturile, dreptul la intimitate, la informaţiile noastre personale. Dacă nu ne apărăm în faţa acestor externalizări ale capitalismului de supraveghere (surveillance capitalism), însăşi noţiunea de “sferă publică” este erodată. Pentru că fiecare dintre noi vede o versiune din ce în ce mai individualizată a unei realităţi fabricate, confecţionate, fără a înţelege cum funcţionează cu adevărat şi cum ne afectează pe fiecare dintre noi”.