“Nu e nevoie să vină nici un refugiat din Siria să amenințe Europa, că marile coloane antioccidentale sunt la noi deja”. Aceasta este realitatea cu care Europa a dat piept marți dimineață, spune președintele Societății Academice din România, Alina Mungiu-Pippidi.
Teoriștii instalați în cartierul Molenbeek, Ferentariul Bruxelles-ului, s-au aruncat în aer omorând zeci de oameni și rănind alte peste 150.
Celulele islamiste radicale au apărut în Belgia în anii ’90. Între timp, Belgia, ca procent din populație, a devenit cel mai mare „exportator” de luptători jihadiști din Europa spre Statul Islamic în Siria.
De altfel, în Molenbeek au fost puse la cale multe atacuri, printre care atentatele de la Madrid din 2004, atacul din ianuarie 2015 de la Charlie Hebdo și cel de la Paris din noiembrie 2015. Nu în ultimul rând, atentatul de pe aeroportul Zaventem.
Pippidi povestește într-un articol pentru România Curată că Bruxelles-ul arab și cel european sunt doar la o stație de metrou distanță.
“În Schuman, deja de un an trupe speciale cu arme automate păzesc clădirea serviciului diplomatic european și a comisiei, iar zece minute mai jos, în Place Jourdan e destul să continui în loc să o iei la dreapta spre Parlamentul European pe Rue Beliard ca să întâlnești cartiere compacte africane sau arabe, cu magazine halal, cafenele murdare, Internet și afișe de propagandă salafiste”, scrie Pippidi în articolul său.
În metroul din capitala Belgiei nu există securitate, spune aceasta, avertizând că “dacă nu ești atent să cobori la vreme ajungi și în colonii mai îndepărtate și periculoase”.
De asemenea, la 15 minute de mers pe jos de la Cinquantenaire, arcul de triumf al lui Leopold al II-lea din 1905, “mergând spre cartierul european, ajungi pe străzi unde dacă poliția vrea să aresteze pe cineva tot cartierul se strânge să îl apere”.
Ralitatea din suburbiile Bruxelles-ului nu este departe de cea din orașele subdezvoltate din Europa de Est.
Imigranții veniți de zeci de ani în Belgia și care trăiesc la marginea orașului sunt “practic analfabeți”. Aceștia au ajuns pe meleagurile belgiene în anii ’60.
“Totul a fost o eroare, policy failure de manual, regele Baudoin ca să capete petrol ieftin în 1967 a oferit regelui saudit Faisal, în vizită la Bruxelles, o moschee unde să se roage muncitorii de import, cărora peste noapte li s-au dat pașapoarte fără să știe o vorbă franceză sau olandeză, doar pentru prețul lor scăzut. Înțelegerea dintre cei doi regi s-a finalizat chiar în parcul de un kitsch grandios Cinquantenaire, unde pavilionul oriental de la Expoziția Internațională a fost închiriat cu chirie zero saudiților pe 99 de ani, astfel că 1978 s-a redeschis ca Marea Moschee din Bruxelles, și sediul centrului de cultură islamică (ICC). Am văzut unul similar la Oxford recent terminat, pe aceiași bani, deci povestea continuă”, amintește Mungiu-Pippidi.
Acești imigranți au trăit doar între ei, ignoranți de autorități, iar nepoții lor, șomeri și ei, găsesc în propagandiștii salafiști adevărați lideri spirituali, “care le explică de ce sunt ei rebuturi în Occident și pe ce cale se pot reabilita”.
Pippidi este de părere că islamiștii luptă contra noastră nu pentru că suntem creștini, ci pentru că suntem promotorii unei ordini universale.
“Fundamentaliștii islamici nu cred și nu vor o singură umanitate, un singur set de norme privitoare la drepturile omului, la justiție și la state de drept, la egalitatea sexelor, la neutralitatea religioasă a statului și așa mai departe. De asta adepții ISIL sunt mai ales recrutați din deșeurile comunității islamice din Occident, din underclass-ul suburbiilor și ghetourilor din Bruxelles și Paris, adică exact din cei care au fost în conflict personal cu ordinea asta”, mai scrie aceasta.
Totodată, Alina Mungiu-Pippidi îi critică pe cei care nu mai cred în Uniunea Europeană, în democrație și în Spațiul Schengen.
“Dacă abandonăm Europa luminilor, dacă devenim asemenea barbarilor, au câștigat deja”, conchide președintele Societății Academice din România.