Azovstalul românesc: Combinatul siderurgic din Hunedoara a fost unul dintre cele mai bine păzite locuri din România. Cum arată buncărele care puteau adăposti oameni în caz de bombardament

Timp de jumătate de secol, combinatul siderurgic din Hunedoara a fost cel mai bine păzit loc din România. După Al Doilea Război Mondial, Uzinele de Fier ale Hunedoarei, cu o istorie de 6 decenii până la acea vreme, au fost transformate în doar câțiva ani în cel mai mare combinat metalurgic din sud-estul Europei.

Extinderea combinatului a însemnat și o creștere demografică remarcabilă, de la circa 6.000 de locuitori după război la 36.000 de locuitori. Vechile furnale ale Uzinelor de Fier au fost modernizate și au fost construite o uzină de cocsificare, prăjitoare noi și laminoarele au fost dezvoltate, crescând capacitatea de producție a oțelăriei, potrivit adevărul.ro.

Combinatul a fost unul dintre cele mai bine păzite locuri din România

Combinatul a devenit unul dintre cele mai bine păzite locuri din România, fiind înconjurat cu garduri de sârmă ghimpat, iar aproximativ 200 de persoane asigurau paza acestuia. Totodată, accesul era controlat strict.

Ulterior, autoritățile au luat măsuri de pregătire împotriva unor eventuale atacuri aeriene, deoarece, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Uzinele de fier au fost ținta bombardamentelor.

Notele secrete păstrate în arhiva digitală a Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) a Statelor Unite ale Americii arată că muncitorii se puteau adăposti în trei buncăre uriașe, în cazul unor bombardamente.

„Aceste buncăre sunt suficient de spaţioase încât să permită locatarilor din vecinătatea lor şi muncitorilor să se adăpostească aici. Buncărele au fost construite la o adâncime de cinci metri sub pământ şi au pereţii din beton atât de puternici încât, potrivit oamenilor de la faţa locului, ar putea rezista chiar şi bombelor atomice”, arată un raport al CIA din 20 decembrie 1955.

Un fost angajat în uzina electrică a combinatului a povestit că muncitorii erau duși uneori la un buncăr subteran din vecinătatea fostei şcoli de ucenici a Uzinelor de Fier pentru a face curățenie: „În primii ani când lucram în combinat, buncărului subteran din vecinătatea fostei şcoli de ucenici a Uzinelor de Fier îi spuneam ”ALA”, de la alarmă, şi eram aduşi uneori să facem curăţenie în el şi să întreţinem. Avea instalaţii de ventilaţii şi apă şi tot ce îi trebuia pentru ca în caz de bombardament oamenii să se poată adăposti acolo. Clădirile uriaşe din zonă au fost demolate şi terenul a rămas aproape de nerecunoscut, buncărul nemaifiind accesibil”.

După demolarea uzinelor combinatului în anii 2000, locurile vechilor buncăre au fost acoperite de ruine. Pe de altă parte, unul dintre cele mai cunoscute adăposturi antiaeriene din Hunedoara a rămas în conservare și datează de la începutul anilor ´60.

„Unele tuneluri erau atât de mari, încât se putea intra cu maşinile prin ele”

Ruinele uzinelor demolate în anii 2000 acoperă și o rețea de tuneluri, conducte și șanturi, care se întinde pe o suprafață de zeci de kilometri. Localnicii spun că acestea puteau fi foloste, la nevoie, ca adăposturi.

„Unele tuneluri erau atât de mari, încât se putea intra cu maşinile prin ele. Acestea erau folosite pentru a capta apele pluviale şi a întâmpina astfel inundaţiile care ar fi putut produce pagube uzinelor, dar sunt atât de solide că au rezistat marilor demolări”, povesteşte un fost angajat al combinatului.