Avocatul Poporului, despre societatea civilă: Nu mai e entuziasmul de la începutul anilor `90. Erau foarte mulți care investeau în organizațiile de aici. Lumea s-a dus după fonduri (VIDEO)

Avocatul Poporului, Renate Weber, a vorbit despre starea societății civile din România, marți, pe B1 TV, la „Sub semnul întrebării” cu Robert Turcescu, și a explicat că nu mai există acel entuziasm de la începutul perioadei postdecembriste, când „erau foarte mulți care investeau în organizațiile de aici”.

Ce a spus Avocatul Poporului, pe B1 TV, despre starea societății civile

„Toată lumea s-a schimbat, adică nu lumea a mers mai departe și lucrurile s-au schimbat în bine, și exact ONG-urile au rămas de căruță, nu. Toată lumea s-a schimbat, nu mai e perioada aia a entuziasmului de la începutul anilor `90, pentru că atunci era o schimbare de regim, era o schimbare fundamentală, erau foarte mulți care investeau în organizațiile de aici. În România nu există o cultură a susținerii unor asociații și fundații și atunci sigur că erau necesare fondurile din afară”, a declarat Renate Weber.

Ea consideră că, „o perioadă de câțiva ani buni, asta a mers și a mers foarte bine”.

„E un paradox, dar intrarea noastră în Uniunea Europeană este cea care i-a determinat pe mulți finanțatori să își schimbe abordarea, spunând acum sunteți în Uniunea Europeană, deci acum sunteți pe drumul democratic, voi acum trebuie să vă ocupați de altceva – păi de altceva, de altceva, dar lumea s-a dus după fonduri. Uniunea Europeană nu mai dădea fonduri cum dădeau ceilalți, să fii critic, să fii critic cu Guvernul și cu administrațiile locale, ș.a.m.d”, a adăugat Avocatul Poporului.

Întrebată dacă la momentul acela implicarea ținea de fondurile pe care le primeau organizațiile, Renate Weber a confirmat: „Ținea foarte mult, pentru că după aceea au apărut fonduri știți cum? Organizații care înainte se ocupau de drepturile omului, în sensul acela de a monitoriza, de raportare, s-au dus după fonduri. Dacă fondurile au fost, de exemplu, o perioadă de timp pe violență domestică, s-au dus pe violență domestică. Cum ar fi acum pe refugiați. Nu și-au mai putut păstra nici organizațiile acelea obiectivele inițiale”.