Regizorul Alexandru Solomon a protestat în fața Patriarhiei Române împotriva vizitei patriarhului rus Kiril la București. Acesta s-a tăiat la mâna și aruncat bani. În tot acest timp, el purta la gât un lanț auriu de care erau agățate fotografiile oficiale ale Patriarhului Daniel, Patriarhului Kirill, a liderului PSD, Liviu Dragnea, și a președintelui rus Vladimir Putin.
"Am vrut, cu ocazia vizitei Patriarhului Kirill să fac un dar de sânge și de bani în memoria victimelor tuturor polițiilor secrete din Rusia și din România", și-a explicat Solomon gestul. (Detalii AICI)
Imediat acesta a fost săltat de către jandarmi care l-au dus la o secție de poliție pentru a fi cercetat pentru gestul său.
Regizorul, cunoscut pentru "Kapitalism – Rețeta noastră secretă", povestește acum felul incredibil în care autoritățile române s-au purtat cu el pentru că a îndrăznit să protesteze și cum au vrut cu orice preț, chiar ilegal, de a se asigura că acesta nu se va întoarce să protesteze.
"La încheierea cercetărilor de la sediul poliției, pe la ora 19:30, mi s-a comunicat că urma să fiu condus la spital, pentru „analize”. Am înțeles abia în ambulanță că mergem la psihiatrie. Ironia face că pe ușa din spate a mașinii era lipită o foaie A4 pe care scria „Protest național” (și care anunța o acțiune sindicală a celor ce lucrează pe ambulanțe). Poliția m-a predat la camera de gardă pe baza unui proces-verbal care menționa că am avut o „tentativă de suicid”. Din primele momente ale conversației, medicul mi-a replicat că vizita Patriarhului Kiril nu avea nicio semnificație politică și că pe Dealul Patriarhiei se desfășura o procesiune religioasă și atât. Dar că – în același timp – trebuie să mă interneze, pentru că nu are nicio garanție că nu mă voi întoarce la Patriarhie. De ce s-a simțit obligat un medic să mă oprească de la o eventuală continuare a acestei acțiuni? N-am primit un răspuns și oricum nici nu aveam nicio intenție să mă întorc…", povestește Solomon într-un material publicat pe Contributors.
Aici, medicii au încercat să îl rețină peste noapte pe regizor, cu gândul ca nu cumva acesta să se întoarcă la Patriarhie pentru a protesta, iar pentru fiecare decizie au cerut înainte aprobarea poliției și nicidecum nu și-au urmărit fișa postului ca să îl trateze ca pe un pacient.
"În acest punct, în cabinet a mai intrat o doamnă doctor. I-am explicat și ei că era vorba de un gest artistic, însă nici dânsa n-a fost deloc sensibilă la acest argument. Din contră; a spus că mai bine rămân la spital, decât la secție. Întrebați, polițiștii care m-au însoțit au declarat că misiunea lor s-a încheiat și că nu există un mandat de reținere. Totuși, medicii insistau că trebuie să fiu internat, cel puțin peste noapte. De ce au considerat psihiatrii că sunt responsabili de reținerea mea și de continuarea acțiunii polițienești e încă o întrebare la care nu am răspuns. Din tot dialogul am înțeles doar că se simțeau mandatați de poliție să se asigure că nu voi tulbura liniștea publică.
La un moment dat, medicul de gardă a ieșit din cabinet ca să îi telefoneze comandantului secției de poliție unde fusesem interogat. Avea nevoie, mi-a spus, de lămuriri. Poate greșesc, dar mi s-a părut că medicul aștepta o încuviințare de la șeful poliției, ca și cum se afla într-o relație de colaborare, dacă nu chiar de subordonare, cu acesta. Trebuie să mai spun că pe tot parcursul șederii mele la spital nu s-a pus niciodată problema sănătății mele, n-am fost întrebat dacă mă simt rău, sunt deprimat sau dacă am nevoie de un pahar de apă. Era vorba numai de reținerea mea, nu de repetarea așa-zisei „tentative de suicid”.", povestește Alexandru Solomon.
În cele din urmă, regizorul a fost lăsat să plece acasă dar doar dacă un membru al familiei vine să îl ia.
În acest context, Alexandru Solomon reamintește de tragicul destin al dizidentului Vasile Paraschiv, care în perioada comunistă "pentru acțiunile lui, a fost – în repetate rânduri – arestat, torturat și internat în spitale de psihiatrie". Deși situația nu este nici pe aproape similară, astfel de intervenții recente ale autorităților ridică grave semne de întrebare dacă aceștia se inspiră din bunele practici moderne ce vizează libertatea de exprimare și respectarea drepturilor omului sau din perioadele de tristă amintire din trecutul țării.