Augustin Lazăr, despre cazul fostului dizident anticomunist Iulius Filip: Nu pot confirma aspecte referitoare la această persoană, având în vedere perioada lungă de timp care a trecut și imposibilitatea consultării unor documente originale

Ministerul Public face precizări în urma apariției în spațiul public a unor informații despre legătura dintre actualul procuror general al României, Augustin Lazăr, și cazul dizidentului anticomunist Iulius Filip.

Asociația 21 Decembrie 1989 i-a cerut lui Lazăr să prezinte scuze publice și să demisioneze după publicarea informațiilor potrivit cărora, în anii 80, din calitatea sa de procuror, Augustin Lazăr s-ar fi numărat printre cei care au decis ca dizidentul anticomunist Iulius Filip închis la Penitenciarul Aiud pentru “propagandă împotriva orândurii socialiste”, să fie ținut în detenție.

Într-un mesaj publicat luni pe Facebook, procurorul general precizează că între anii 1985 – 1986 a fost procuror criminalist în cadrul Procuraturii Alba Iulia și că, având în vedere că de atunci a trecut o perioadă lungă de timp și nu există posibilitatea consultării unor documente originale cu privire la acest caz, nu poate confirma informațiile apărute în spațiul public.

”PRECIZĂRI ale procurorului general al PÎCCJ referitoare la activitatea desfășurată în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia
Având în vedere relatările din mass-media referitoare la activitatea desfășurată de domnul Augustin Lazăr în calitate de procuror membru al Comisiei de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, precum și solicitările mass-media în sensul de a clarifica anumite aspecte, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție face următoarele precizări:

În perioada 1985 – 1986, am activat ca procuror criminalist în cadrul Procuraturii Alba Iulia, calitate în care am îndeplinit periodic și atribuții privind Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, care examina situația tuturor condamnaților ce îndeplineau fracția de pedeapsă pentru liberare condiționată.

Contrar afirmațiilor lansate de unele instituții de presă, rolul acestei comisii nu era de a dispune punerea în libertate a unor condamnați, acesta fiind exclusiv atributul instanței de judecată, ci de a verifica îndeplinirea criteriilor tehnice prevăzute de art. 59 – 60 din Codul penal din 1969:

– îndeplinirea unei fracții minime obligatorii din pedeapsa ce se executa și
– inexistența rapoartelor de sancționare disciplinară.

Pedepsele cu închisoarea se executau în temeiul mandatelor de executare emise în baza unor hotărâri judecătorești definitive de condamnare, iar procesele-verbale ale Comisiei pentru liberare condiționată se trimiteau instanței de judecată competente a hotărî, persoanele condamnate putându-se adresa instanței de judecată și în cazul unor constatări negative ale Comisiei.

Având în vedere perioada lungă de timp care a trecut, precum și imposibilitatea consultării unor documente originale (în special a hotărârii judecătorești emise în cauza respectivă) care să probeze situația evocată, precizez că nu pot confirma aspecte concrete referitoare la persoana despre care se face referire în articolele de presă.

Instituția liberării condiționate este reglementată similar și în prezent (art. 99 și următoarele din Codul penal și, respectiv, art. 587 din Codul de procedură penală).”, se arată în postarea Ministerului Public.