Asociația Magistraților din România, reacție dură după Declarația comună a CSM, ÎCCJ și PÎCCJ, privind combaterea corupției: Judecătorii de bună-credința nu concep un astfel de tipar

Asociația Magistraților din România (AMR) reacționează după semnarea “Declarației comune” de către președinta CSM, Mariana Ghena, șefa ÎCCJ, Cristina Tarcea, și Procurorul General al României, Augustin Lazăr, prin care judecătorii și membrii CSM și-au luat angajamentul de a lupta pentru combaterea corupției.

Într-o poziție transmisă Luju.ro, președintele interimar al AMR, judecătoarea Andreea Ciucă, a catalogat acest demers drept o ”surpriză negativă”, adoptată în plină vacannță parlamentară.

„Ce mesaj le dă lor și noua, celor cu ani de magistratura, o 'declarație' prin care CSM își exprimă 'angajamentul', în numele nostru, să intensifice eforturile de lupta împotriva corupției, mână în mână cu acuzarea, deci cu procurorii?”, întreabă judecătoarea Andreea Ciucă.

Aceasta mai precizează că “dacă tot vorbim de aderare, ar fi trebuit să începem cu începutul, adică să vedem și o aderare la principiile nevinovăției (până la o hotărâre definitivă), supremației legii, respectării dreptului la apărare, respectării tuturor componentelor dreptului la un proces echitabil, respectării independenței judecătorului, cel puțin la fel de importante, într-un stat democratic, într-un stat de drept, că luptă împotriva corupției”.

Redăm, mai jos, mai multe fragmente din mesajul Asociației Magistraților din România.

„Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) constata ca, in mod regretabil, se continua„traditia” surprizelor negative, pentru sistemul judiciar – si nu numai -, venite (nu stim cum se face!) in perioada vacantei judecatoresti, adica in plina vara, cand majoritatea magistratilor se afla in concediu, iar forta de reactie este scazuta.

Daca in anii trecuti intram in panica, pe buna dreptate, la aflarea vestilor, mai cu seama „pe surse”, ca, in iulie-august se preconizau, in galop, ba o hotarare de Guvern despre predarea ahrivei fostei SIPA, ba masuri nelegale care sa adanceasca nejustificat inechitatile salariale – actiune apreciata de noi ca fiind de tipul „divide et impera” (dezbina si domina) –, iata ca nici in aceasta vacanta judecatoreasca nu am fost scutiti de vestile rele. Si de-ar fi fost numai vesti!

La fel de regretabil este faptul ca despre „declaratia-angajament” semnata de doamna presedinta a Consiliului Superior al Magsitraturii, doamna presedinta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si domnul procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in prima parte a lunii iulie 2017, am aflat acum, dupa jumatatea lunii august, adica dupa mai mult de o luna. Si nu prin comunicarea catre instante si catre asociatiile profesionale, cum se procedeaza in cazul actelor CSM, ci prin postarea pe site. De altfel, ca sa nu ne ascundem dupa degete, pentru ca subiectul este prea important pentru a ne fofila (AMR n-a facut-o nici in alte imprejurari, sub fosta ori sub actuala conducere), normal era sa fim consultati anterior, instante si asociatii profesionale, sa ne putem spune parerea desprea un asemenea potential act care „angajeaza” intregul sistem.

Pentru ca exact asa a fost perceput in spatiul public, de vreme ce in dezbateri, la posturi de televiziune, s-a afirmat ca tot sistemul judiciar a facut zid in jurul procurorilor, ca a facut „parteneriat” de lupta impotriva coruptiei cu parchetul, etc. Pe langa contradictia in termeni,*nu intelegem, din perspectiva statutului magistratilor, a desfasurarii si finalitatii actului de justitie, ce inseamna „angajamentul” de „intensificare” a „eforturilor de lupta” impotriva coruptiei, prin mijloace legale, dat fiind ca procurorii trebuie sa respecte legea, drepturile si libertatile fundamentale ale persoanelor in etapa efectuarii umaririi penale, iar judecatorii trebuie sa respecte legea, drepturile si libertatile fundamentale ale persoanelor, in faza de judecata, diferita de prima, nu doar cronologic, ci si prin procedura, respectiv finalitate, pentru ca judecatorul este abilitat sa analizeze materialul probator, cu impartialitate si egalitate de tratament – deci fara a-i da (doar) procurorului ce este al Cezarului. Ce „eforturi de lupta” ar trebui sa intreprindem pe baza atributiilor constitutionale si legale care ne sunt date?

AMR afirma clar ca judecatorii de buna-credinta nu concep un astfel de tipar, tocmai pentru ca s-au straduit ani si ani sa-l combata. De aceea, un pact care le „redefineste” statutul constitutional, punandu-i cot la cot in lupta anticoruptie cu procurorii, cu toate ca statutul si atributiile judecatorilor, respectiv procurorilor sunt diferite, bine definite prin Constitutie si Legile justitiei, poate insemna un aviz „in alb”, dat intr-un mod care nu ne reprezinta, in numele nostru, al celor ce infaptuim, „in fapt si in drept”, justitia, in salile de judecata.

Prin urmare, mentiunea de la pct. 3 din „Declaratie”, adica CSM, ICCJ si MP „isi asuma indeplinirea masurilor specifice ce tin de competenta autoritatii judecatoresti” nu este decat o fraza.*Pentru ca, pe de o parte, judecatorii isi asuma zi de zi luarea masurilor ce tin de competenta autoritatii judecatoresti, cu toate riscurile pe care aceasta activitate le presupune si, pe de alta parte, pentru ca „asumarea” nu are loc printr-o declaratie comuna cu parchetele, fiind exclus sa aiba loc in acest fel, de vreme ce actele procurorilor fac obiectul analizei judecatorilor, iar acuzarea nu poate fi mai presus de aparare. Ca in orice sistem democratic de drept”.