Ar putea restaurantele să rezolve problema meduzelor care sufocă oceanele? Unele dintre aceste nevertebrate sunt practic nemuritoare

Prin apariția lor în exces dintr-o zonă, meduzele pot lua sub stăpânire ecosisteme întregi, dar există un interes tot mai mare pentru potențialul lor culinar, așa cum arată un material BBC.

În ultima vreme, au existat numeroase rapoarte privind apariția extrem de numeroasă și aproape din senin a meduzelor

Oamenii de știință descurajează pe oricine să mănânce meduze direct din mare, deoarece meduzele crude conțin agenți patogeni bacterieni care pot provoca intoxicații alimentare.

Cu toate acestea, unii dintre ei și-ar dori să vadă mai multe astfel de nevertebrate în meniurile restaurantelor. Aceasta este o posibilitate pe care cercetătorii o explorează în fața populațiilor decimate de pești și a unei crize alimentare globale în creștere.

Eveniment - 14 nov, 15:40

Raport PISA: Peste 10% dintre copiii români cu vârste de 15 ani au spus că zilnic sau aproape zilnic au avut situații în care nu au mâncat pentru că nu au avut suficienți bani

În ultima vreme, au existat numeroase rapoarte privind apariția extrem de numeroasă și aproape din senin a meduzelor – evenimente sezoniere în care se înregistrează o creștere mare și bruscă a numărului de meduze.

Aceste explozii ale populației înclină echilibrul ecosistemelor oceanice și au potențialul de a afecta biodiversitatea și de a reduce stocurile de pește.

Oamenii de știință avertizează că, dacă nu luăm măsuri pentru a reduce actualele apariții explozive ale meduzelor, oceanul va trece de la o biodiversitate dominată de pești la un ecosistem dominat de meduze.

Teoria este puternic contestată – unii oameni de știință spun că nu există dovezi care să ateste o creștere globală a numărului lor. De exemplu, o analiză pe termen lung din 2012 a constatat că nu există dovezi solide care să ateste o creștere exagerată a numărului meduzelor și a sugerat că populațiile lor pot trece prin cicluri de oscilație care durează aproximativ 20 de ani.

Nu există însă nicio îndoială că în unele locuri, înmulțirea meduzelor devine tot mai frecventă și poate avea consecințe grave pentru viața marină – și umană.

Așadar, dacă meduzele pot reprezenta o astfel de amenințare pentru oceanele noastre și pentru securitatea alimentară globală, de ce să nu le mâncăm pur și simplu?

Meduzele se reproduc extrem de rapid. Unele specii au chiar proprietăți aproape nemuritoare: Turritopsis nutricula poate scăpa de moarte transformându-se într-o versiune mai puțin matură a sa (cunoscută sub numele de polip) atunci când este rănită, un proces analog cu cel al unui fluture care se transformă din nou în omidă.

Polipul poate produce apoi copii identice ale sale, astfel încât meduza ar putea trăi teoretic la nesfârșit.

Acesta este doar un exemplu al adaptabilității și rezistenței extreme a meduzelor, care există de 500 de milioane de ani. Meduzele pot aștepta ( au tot timpul din lume) până când apar condiții favorabile de reproducere, stând pe fundul oceanului ani de zile în stare de polipi, maturizându-se și reproducându-se doar atunci când condițiile sunt potrivite.

Meduzele sunt, de asemenea, capabile să profite de activitățile umane care dăunează altor tipuri de viață marină. Meduzele au nevoie de foarte puțin oxigen pentru a supraviețui.

Prin urmare, spre deosebire de alte viețuitoare marine, meduzele pot prospera în apele afectate de scurgerile agricole, care reduc nivelul de oxigen din apa de mare.

Din nefericire, atunci când meduzele prosperă, pot exista efecte în lanț. Odată ce meduzele se instalează într-o zonă, este dificil pentru alte specii să se recolonizeze, chiar și după ce nivelul de oxigen revine la normal – și nu în cele din urmă, meduzele se hrănesc cu larve de pește.

E dificil de prezis cu exactitate cum se vor comporta meduzele într-o climă mai caldă, deoarece nu există multe date istorice despre ele, explică Monty Graham, directorul Institutului de Oceanografie din Florida, din St. Petersburg.

„În urmă cu câteva decenii, nimeni nu acorda prea mare atenție meduzelor”, spune el. „Dar meduzele sunt foarte sensibile la ciclurile climatice. Și astfel, prin extensie, vor fi foarte sensibile și la schimbările climatice pe termen lung”.

Meduzele aveau dușmani naturali dar aceștia au fost distruși de oameni

Din punct de vedere istoric, meduzele au fost ținute în frâu de prădătorii marini, cum ar fi păsări, broaștele țestoase de mare, peștii și balenele.

Însă mai nou, prădătorii lor naturali au scăzut din punct de vedere numeric, din cauza mai multor factori, inclusiv pescuitul excesiv, schimbările climatice, poluarea și pierderea habitatului.

Pe tot globul, epidemiile de meduze au făcut ravagii în rândul populațiilor de pești și în industria pescuitului și a turismului, ca să numim doar câteva dintre acestea.

În 2007, întreaga industrie irlandeză a somonului a fost distrusă de o plagă de milioane de meduze care a acoperit 26 km pătrați (10 mile pătrate) și o adâncime de 10,7 m (35 ft). Acestea au invadat cuștile somonilor de crescătorie, omorând peste 100.000 de pești.

În Japonia, pescarii au observat anual, începând din 2002, explozii extraordinare a numărului de meduze Nomura. Speciile cresc până la 2 m în diametru și cântăresc până la 220 kg.

Acestea au devastat mijloacele de subzistență de coastă, costând industria japoneză a pescuitului miliarde de yeni.

Dacă meduzele vor continua să suprapopuleze apele, oamenii pot să-și ia adio de la pește

Marea furnizează o proporție semnificativă din proteinele pe care le consumă omenirea. În 2020, pescuitul a capturat aproximativ 112 milioane de tone de organisme acvatice, potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a SUA (FAO). Pe măsură ce cererea globală de alimente crește, rămân întrebări serioase cu privire la aprovizionarea oamenilor cu alimente.

Unii oameni de știință cred că o soluție este extinderea meniului oamenilor. Ei sugerează că, din moment ce lumea are nevoie urgentă de resurse alimentare sustenabile, o modalitate de a realiza acest lucru este de a încerca să integrăm noi alimente în rețetele tradiționale și în bucătăria locală: „Poate că a sosit momentul să adăugăm un nou element în meniul nostru: meduza”.

Meduza este deja consumată în toată Asia, dar este încă o raritate să o găsești într-un restaurant occidental. În China, meduzele sunt consumate de mai bine de 1.000 de ani, salata de meduze fiind o delicatesă populară.

Nu numai că sunt bogate în proteine, dar microalgele din interiorul celulelor unor meduze sunt bogate în acizi grași. Practica nu a prins încă foarte bine în lumea occidentală, dar unele restaurante își îndeamnă clienții să încerce ceva nou.

Însă, cu toate că pot părea exotice, meduzele nu sunt un substitut direct viabil pentru pește sau alte surse de proteine, atunci când se ia în considerare ce este mai bine pentru mediu.

Este adevărat că extinderea meniurilor cu prelucrarea unor surse alternative de proteine este vitală pentru a contribui la atenuarea schimbărilor climatice, dar meduzele s-ar putea să nu fie răspunsul.

În primul rând, meduzele sunt formate în proporție de 95% din apă, restul de 5% conținând elementele nutritive esențiale. Proporțiile dintre nutriție și masă înseamnă că sunt o sursă destul de ineficientă de proteine. Efortul de a le mânca este foarte mare.

Se consumă foarte multă energie în acest proces doar pentru că sunt foarte apoase. În plus, nu sunt toate foarte bune la gust.

Nu toate speciile de meduze sunt comestibile – doar 11 specii din peste 2.000 la nivel global au fost identificate ca fiind potrivite pentru consumul uman. Cert este că, în ciuda consumului vast de meduze în toată Asia, înmulțirea lor rapidă rămâne o problemă.

Populațiile de meduze – pe termen lung – au fluctuat până acum în mod natural, deoarece sunt determinate de ciclurile climatice naturale. Însă, luând în considerare schimbările provocate de om, traiectoria ecosistemelor s-ar putea schimba pentru totdeauna.