Andrei Pleșu: Vorbirea în bobote, principala dexteritate a politicienilor. Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-şi asigure o carieră publică de succes

Tot mai mulţi tineri au devenit utilizatori ai internetului. Grav este faptul că aceştia nu îl folosesc numai pentru a se documenta, ci şi pentru a socializa. Nu de puţine ori au fost cazuri în care un adolescent nu a mai putut fi dezlipit din faţa calculatorului, iar odată cu trecerea timpului contactele directe cu alţi oameni au dispărut.

Site-urile precum Twitter, Netlog sau Facebook produc un fenomen de izolare în rândul adolescenţilor, în timp fiind afectaţi pentru că îşi ghidează interacţiunea cu alte persoane numai prin intermediul internetului.

În acest context, scriitorul Andrei Pleșu afirmă, într-un editorial postat pe Adevărul.ro,  că socializarea tinde spre o inexpresivă standardizare.

“Limbajul – în mod normal unealtă şi substanţă a comunicării – tinde spre o inexpresivă standardizare. Se spune „txt” în loc de „text”, „k” în loc de ”ca”, „vb”, în loc de „vorbim”. Se „diluieşte”, se „şeruieşte”, „se dau like-uri”. „A socializa“ nu mai înseamnă a întreţine relaţii vii şi durabile, ci „a fi în contact” cu reţele cît mai ample (şi adesea anonime) de „feisbuchişti”, „tuiterişti”, „blogări”, „forumişti” etc. Comunicarea devine, astfel, un soi de pălăvrăgeală nomadă, un zumzet gregar, un „mecanism” inter-personal, în care, însă, persoanele reale sunt absente prin masificare. „Comunici“, dar o faci, la propriu şi la figurat, „în deşert“. Adică „degeaba”, fără o autentică achiziţie de sens şi în pustietatea izolării tale de fiinţa adevărată, de „fiinţa de carne” a celorlalţi.”, scrie Pleșu pe Adevărul.ro.

“Comunicarea fără comunicare nu e, totuşi, o invenţie atît de nouă. Dialogul cu ceilalţi nu se suspendă numai prin inflaţie (electro)tehnică, ci şi prin „vorbirea în bobote”. E principala dexteritate a politicienilor autohtoni. Toţi vor să fie „buni comunicatori”, dar de fapt au deprins îndemînarea (dacă nu cumva e vorba de o calitate înnăscută) de a înşirui, volubil, cuvinte goale, fraze pompoase şi fără conţinut, manevre de eschivă retorică faţă de orice gînd clar, faţă de orice convingere sinceră. Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-şi asigure o carieră publică de succes.”, mai spune Andrei Pleșu.