Andrei Pleșu: Stânga are nevoie de un partid nou. Fără fini, nași, pile și impostori

Într-un editorial publicat în ziarul Adevărul, Andrei Pleşu face o analiză a acțiunilor liderilor PSD după eșecul de la alegerile prezidențiale. Scriitorul consideră că plecarea lui Vanghelie, Geoană și Șova din partid nu a făcut decât să sporească haosul și să accelereze derapajul social-democraților.

“Dar o restructurare ratată e mai rea decît amînarea sine die a restructurării. În loc să producă limpezire, în loc să redistribuie competenţele, loialităţile şi vinovăţiile, ea sfîrşeşte prin a spori haosul şi prin a accelera derapajul.”, scrie Andrei Pleșu.

De asemenea, Andrei Pleşu vine şi cu variante pentu restructurarea eficientă a PSD: una soft și alta drastică.

“1. Varianta „soft”: Aş fi sancţionat (pînă la excludere) pe cei direct responsabili de bunul mers al campaniei, respectiv pe cei care, prin erorile lor de comportament, de tactică şi de limbaj, au făcut rău. E cazul dnei Gabriela Vrânceanu Firea, agresivă, mediocră şi inadecvată (vezi, de pildă, incriminarea lipsei de urmaşi a candidatului ACL, dar şi multe altele), sau a dlui Mirel Palada, care a reuşit, cu maximă stîngăcie stilistică şi cu un soi de ţîfnă provincială, să-şi pună presa în cap în mai multe rînduri. La nivel mai înalt, Dl. Liviu Dragnea ar fi trebuit, de asemenea, cum i-a recomandat un coleg, să facă un pas înapoi. Performanţa lui „organizaţională” s-a dovedit – nu pentru prima oară – şubredă. E unul dintre „artizanii” eşecului şi, în mod normal, nu mai are dreptul la o poziţie de leadership. Sancţionabili sunt, de asemenea, toţi cei care au creat marea problemă a votului din diaspora, indiferent la ce nivel. Ancheta în curs ar trebui să se desfăşoare într-un ritm mai vioi. Oricum, dl. Stanoevici ar trebui să plece jenat. N-am cum să ştiu detalii administrative cu privire la acţiunea electorală dintr-un judeţ sau altul, dar probabil că nici abilităţile „tehnice” şi „retorice” ale unor şefi locali, nici legea ruşinoasă a traseismului „legitim” n-au ajutat prea mult. Pe de altă parte, într-o ţară cu tradiţii politice aşezate, primul care demisionează într-o asemenea situaţie e perdantul de la vîrf. Nu poţi rămîne, cu scorul obţinut de dl Victor Ponta, preşedintele partidului învins.”, notează scriitorul în încheierea editorialului său.

“2. Varianta radicală. Partidul trebuie reformat din rădăcini. Aş fi exclus, fără „acomodări”, din rîndurile lui, pe toţi cei care au avut, au, sau sunt pasibili de a avea probleme penale. Ei sunt aceia cărora li se „datorează” imaginea partidului corupt, mereu în dialog cu DNA, mereu „salvat” prin votul îndărătnic al parlamentarilor co-interesaţi. Evident, în acest caz, ar fi vorba, practic, de o dizolvare şi o reîntemeiere a partidului, pornindu-se, oarecum, de la zero. Aşadar, curăţenie generală, dar şi recalibrare doctrinară, reangajare de bună credinţă, spor de gîndire. Stînga are nevoie de un partid nou, modern, cuviincios, inteligent. Figuri noi, idei noi, morală nouă. Fără naşi, fini, veri, neveste, pile, impostori. Ceea ce se întîmplă în realitate nu face, din păcate, decît să confirme năravurile tradiţionale ale partidului. Se ţinteşte alături de ţintă, se iau măsuri pe criterii de gaşcă, de aranjamente lucrative, de camuflaj. Hodoronc-tronc cad capete „colaterale”. Geoană pare distribuit în rolul victimei eterne, Vanghelie se trezeşte „ejaculat” (e expresia lui) fără „preludiu”, iar Şova şi Ghiţă sunt sacrificaţi şmecher pentru a „garanta” obiectivitatea. În rest, rămîne cum am vorbit. Ba nu: brusc apare şi marea problemă Iliescu. N-am motive speciale să fiu avocatul preşedintelui de onoare al partidului. Cîndva, am avut cu dînsul o polemică publică, uitată îndeobşte de cei care se căznesc să-mi facă un portret de oportunist. Dar „onoarea” unui partid care se simte dezonorat de cel care l-a fondat, l-a tractat electoral şi a fost, în consecinţă, numit „preşedinte de onoare”, devine ridicolă. Comunism? Cu Che Guevara şi cu şapca lui Mao la butonieră? Cu discursuri admirative despre partidul comunist chinez? Să avem pardon. Prin comparaţie, dl. Iliescu e un politician mult mai articulat decît puzderia de trepăduşi versatili care pare să constituie, azi, masa partidului. În plus, nu s-a sfiit să critice sever derapajele de ultimă oră ale „colegilor” şi asta în timp ce „adversarul” lui, fostul preşedinte Constantinescu, găsea potrivit să-i cădelniţeze.”, spune Pleșu.

Andrei Pleșu aduce amintește și de “conferința” ținută de Tudor Gheorghe la Roman, în care acesta a spus că președintele ales Klaus Iohannis “chinuie limba română”.  (Detalii AICI). Scriitorul îi recomandă rapsodului “să stea cu ochii pe televizor şi să se scalde în talentele lingvistice ale doamnei Grapini, în fineţurile neaoşe ale dlui Palada, în farmecul trans-gramatical al dlui Tăriceanu. Încet-încet, îşi va regăsi seninătatea!”.