Conducerea executivului s-a radicalizat. Ponta restructurează guvernul, iar Liviu Dragnea promite surprize „plăcute“ la nivelul partidului.
Într-un editorial publicat în ziarul Adevărul, Andrei Pleşu face o analiză a acțiunilor liderilor PSD. Scriitorul consideră că guvernele Ponta “au oferit naţiunii cam două categorii de miniştri: unii foarte prezenţi la televizor – şi deci cunoscuţi de public – dar cu prestaţii executive cvasi-inexistente (exemplu tipic: Dan Şova), iar alţii, cu totul necunoscuţi, adăpostiţi discret în echipa guvenamentală, dar de numele cărora nu poţi lega nicio performanţă.”
Pleșu propune ca fiecare ministru să prezinte la sfârșitul mandatului un inventar al acțiunilor sale, pentru ca fiecare român să afle cu ce s-a ocupat acesta în timpul mandatului.
“Despre unii, aflăm că pleacă, fără să fi aflat cînd şi de ce au venit. Admit că pot fi neinformat. Cu atît mai mult am nevoie să mi se spună, de pildă, ce urmă lasă în spaţiul societăţii civile şi al „dialogului social“ doamna Aurelia Cristea. Eu unul n-am auzit de dînsa şi mă tem ca n-are nimic de raportat. Nici de domnul Florin Jianu nu ştiu mare lucru.”, scrie Pleșu.
Nici Harvardul nu este o pepinieră de miniștri, spune scriitorul. Acesta o compară pe Ioana Petrescu, ministrul abolvent al prestigioasei universități, cu “o școlăriță”.
“Pleacă şi domnişoara Petrescu, componenta de inocenţă a guvernului de pînă acum. Pentru mine, era o prezenţă mai curînd ataşantă: o şcolăriţă harnică şi ambiţioasă, azvîrlită de soartă într-un club de şmecheri. Desigur, absolvise Harvardul! O tipică superstiţie provincială, care atribuie cîte unui nume de şcoală faimoasă virtuţi magice. Avem, acum, o bună ocazie să vedem că nici Harvardul, nici Sorbona, nici Oxfordul nu sunt, în mod necesar, pepiniere de miniştri. Cum nici studiile de actorie nu sînt. Iată cazul dlui Stanoevici. Dl. Stanoevici este, pe de altă parte, singurul „evacuat“ despre care ştim, cît de cît, ceva. Dacă nu vreo faptă remarcabilă, măcar una candid iresponsabilă. Comportamentul D-sale în chestia votului din diaspora a atins înalte culmi de incompetenţă şi demagogie. Nu mă pot pronunţa în cazul dlui Răzvan Nicolescu. Pare să fie, totuşi, singurul care se pricepe cu adevărat la ceva. Demisia sa trebuie să fie rezultatul vreunei subtile gîndiri politice, ale cărei rezultate se vor vedea mai tîrziu…”, consideră scriitorul.
“Niciun guvern nu este posibil în România fără amestecul unor vacuităţi solemne (gen Tăriceanu), în jurul cărora se agită cîţiva împătimiţi ai căpătuielii. Cam astea sunt „marile manevre“ ale noului sezon politic. Dl. Ponta şi dl. Dragnea n-au stat degeaba”, concluzionează Pleșu.