Andrei Pleșu: Scena publică arată exact ca traficul nostru rutier: o hărmălaie

Scriitorul Andrei Pleșu este de părere că între mediul politic și traficul rutier din București există foarte multe asemănări.

Dacă în trafic regulile sunt practicate la nivel de capriciu: “uneori ţi se dă prioritate, alteori nu, uneori eşti lăsat, amabil, să intri dintr-o arteră secundară într-una principală, alteori eşti blocat la nesfîrşit în stand-by şi acoperit de sudalme (dacă „te bagi”). Din cînd în cînd, îţi taie calea un land-rover pompos, cu o tînără domnişoară la volan, care foloseşte agil cu o mînă rujul sau oglinda, iar cu cealaltă, telefonul mobil. Unii taximetrişti îţi demonstrează, periculos, că umblă după alte reguli decît tine. La stop, cîte cineva uită să pornească, deşi e verde, dar o face, în trombă, cînd e galben (sau chiar roşu), astfel încît tu nu mai apuci să treci şi trebuie să aştepţi următoarea rundă”, scena politică arată ca “o hărmălaie mai mult sau mai puţin pitorească, arbitrară, incontrolabilă, nesistematizabilă. Un spaţiu al descurcărelii generale”.

Politicienii sunt fiecare cu interesele, alianţele, rudele, amicii şi afacerile sale.

”Partidul politic nu e o construcţie ideologică, ci o reţea de proiecte private şi contacte utile. E, aşadar, ca în trafic: fiecare are ţinta lui şi înţelege să o atingă cu orice mijloace, pe socoteala tuturor – dacă e nevoie. Totul e plin de înjurături groase, sau de false amabilităţi, bacşişul (de diferite feluri) e suveran, mentalitatea de tip „care pe care” ţine loc de reguli, de principii, de omenie. A face politică e a trişa la stop, a depăşi neregulamentar, a nu ceda trecerea, a sta în drumul celorlalţi, a reuşi să rămîi mereu nepedepsit. Şi a cîştiga cursa! Adică o maşină mai mare, mai scumpă, mai >”, scrie Pleșu într-un articol publicat pe Adevărul.ro.

Președintele Iohannis a declarat săptămâna trecută că nu a știut de vizita premierului Ponta în țările arabe. Cu alte cuvinte – “România, sat fără câini”.

“Aşadar, pentru primul-ministru al ţării, nu contează prevederile constituţionale (care conferă preşedintelui rolul central în domeniul politicii externe), nu contează spiritul de echipă, nu contează nici măcar politeţea elementară fără de care raporturile dintre oameni şi instituţii alunecă într-o primejdioasă dezarticulare. Pînă acum, s-a putut spune că Ponta era mereu „provocat” de bătăiosul şi „autocratul” Băsescu. Dar ceea ce vedem deocamdată este că, indiferent cine e la Cotroceni, premierul ţării rămîne acelaşi şmecheraş zurbagiu şi imatur ca întotdeauna. Vertijul celui „urcat în copac” e persistent şi intratabil. Băiatul trece pe roşu, face tumbe trăgînd cu ochiul la galerie, o ia pe sens interzis, fentează la intersecţii, se dă Nicky Lauda, ridică degetul batjocoritor pe geam, după ce ţi-a tăiat calea”, consideră jurnalistul.

“Nimeni nu spune că nu trebuia mers în ţările arabe. Problema este dacă premierul poate să umble langa prin lume fără să comunice cu preşedintele. Problema este daca dl.Ponta ar găsi normal să afle despre unele călătorii „de lucru” ale miniştrilor săi, abia după întoarcerea lor în ţară. Problema este dacă poţi să umbli pe şosele lumii fără carnet, fără acte în regulă, fără roviniete, fără un mandat negociat în prealabil cu proprietarul automobilului pentru care „faci reclamă”. Problema este dacă vrei să te porţi ca un politician responsabil, sau ca un campion de cacialma. Dar să nu ridicăm prea sus ştacheta exigenţei! Aşa e-n trafic!”, conchide Andrei Pleșu.