Aleșii români au dat năvală pe Facebook: “Nu pricep ce-i apucă pe politicieni, altfel monumente de cinism și de proastă creștere, de ne urează atâta pe rețeaua de socializare”
Politicienii români au dat năvală pe Facebook. Pe rețeaua de socializare se razboiesc între ei, le transmit românilor ce hotărâri au mai mult pentru țară și se iau la întrecere pentru like-uri.
Sever Voinescu este de părere că aleșii noștri încearcă să agațe trecători “pe bulevardul Facebook”.
“În realitate, ei nu ”comunică” acolo, din cel puțin următoarele motive: 1. pentru că în cele mai multe cazuri nu sînt ei cei care scriu pe propriile pagini de FB, ci ”staff-urile de comunicare”; 2. pentru că ceea ce scriu acolo sînt fie declarații unilaterale, fie mici vorbe de agățat trecătorii de pe bulevardul Facebook – nimic serios, sistematic, important; 3. mai ales, pentru că pe FB e imposibil să comunici în mod real, cvasiunanimitatea postărilor fiind fragmente de solilocviu pe care, din considerente de PR sau de terapie, autorul le exhibă. Scrii pe FB ca să vadă lumea ce scrii, nu ca să comunici cu lumea. Venind pe FB, politicienii au adus multe din micile mizerii pe care le-au creat și le-au stipendiat în alte spații publice în care s-au exprimat: cumpărarea de like-uri și share-uri, postacii etc”, scrie Voinescu într-un editorial pentru Evenimentul Zilei.
Aleșii se dau în vânt după urări. Știu că românii sunt sensibili la astfel de gesturi și ei profită. Nu ratează nicio ocazie de a scrie poporului două vorbe de Anul Nou, de Sfîntul Vasile, de Bobotează, de Sfîntul Ion, de Ziua Unirii ”mici”, de Buna Vestire, de Sfîntul Gheorghe, de Florii, de Paști, de Sfinții Petru și Pavel, de Sfinții Mihail și Gavril, de Sfînta Maria (și ”mare” și ”mică”), de sfîntul Andrei, de sfînta Paraschiva, de sfîntul Nicolae, la fiecare început de an școlar, de Ziua Limbii Române (mai nou!), de Ziua Constituției (mai de demult), de Ziua Drapelului (foarte nou!), de Ziua Națională (musai!) și, desigur, de Crăciun.
“Paginile de FB ale oamenilor politici se umplu de urări către popor. Nu ești om politic dacă nu urezi, la toate aceste sărbători cel puțin, ceva bine simțit, din suflet. Formula e cam aceeași, în toate urările. Dacă e o sărbătoare cu vocație generală, adresanții sînt ”dragi români”. Dacă nu, după caz, ”celor care poartă numele de…..”. Dacă la aceste sărbători naționale adăugăm și una sau două locale, deducem că un politician urează poporului de cel puțin 24 de ori pe an. În medie, de două ori pe lună. Desigur, în anii electorali, urările se intensifică. Și ca număr și ca trăire”, mai scrie Voinescu.
Văzînd bulucul de urători s-ar putea zice că sîntem cea mai politicoasă și mai altruistă țară din lume. Este evident că fenomenul nu are nimic natural în el, nu are nici o legătură cu felul în care sîntem.
“Om care nu dă ”bună ziua” vecinului, umple de ”La Mulți Ani!” pe toți Ionii sau Mariile din România. Bizar, nu? La fel de evident mi se pare și faptul că efectul electoral e zero. Nu există nici o legătură între urări și voturi. În fine, e limpede că relația dintre popor și politicieni nu implică, de nici o parte, nici un gram de afectivitate. Ne considerăm, unii pe alții, inevitabili pentru genul de lume în care trăim și ne suportăm cu greu. Atunci, chiar nu pricep ce-i apucă pe băieții și pe fetele din politică, altfel monumente de cinism și de proastă creștere, de ne urează atîta”, conchide Sever Voinescu.